profesie religioasă From Wikipedia, the free encyclopedia
Călugărul (din greacăκαλλόγερον, transliterat: kallogeron, „bătrân frumos”) este persoana care se dedică în mod special spiritualității unei anumite religii. Există călugări budiști, creștini, hinduși etc.
Călugării care trăiesc singuri se numesc monahi (din gr μόνος, "singur"), iar cei care trăiesc în comun cu alți călugări se numesc cenobiți.
monahii; - Monah (greacă monos = singur) "pustnic", "singuratic" un membru al unei religii, sau ordin religios care slujește o viață întreagă credința lui (vezi Categorie:Religie) ca de exemplu în budism din anul 500 î.e.n. este denumit Bhikkhu, în jainism, Digambara, în creștinismul timpuriu în secolul IV un întemeietor al Ordinului AnahorețilorAntonius cel Mare.
În Biserica Ortodoxă monahismul are mai multe trepte: frate începător, rasofor[1], monah și schimonah (schivnic)[2].[3]
Cât timp este necesar să viețuiască și să se nevoiască un ostenitor într-o treaptă monahală se analizează de către conducerea mănăstirii, printr-o evaluare duhovnicească, de la caz la caz.[3]
În Biserica Ortodoxă Română, de cele mai multe ori treapta rasoforiei nu este luată în seamă, iar schivnicia nu o doresc toți monahii, ci doar foarte puțini.[3]
De asemenea, novicele în mănăstire nu are nici o vestimentație specifică spre a-l deosebi de credincioșii mireni.[3]
rasofór, rasofori s. m. Călugăr novice care, cu binecuvântarea arhiereului și după ce a trecut noviciatul, este îmbrăcat în rasă, aceasta însemnând abnegație, lepădarea de lume și sărăcie de bunăvoie. – Din gr. rasophoros (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)
schimonáh, schimonahi s. m. Călugăr care a primit schima mare și trăiește o viață de schimnic. – Din gr. shimonahos (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.) Schimă mare = slujbă bisericească prin care un monah, pregătit pentru „chipul îngeresc”, devine schimonah și primește hainele: dulama, schima (cuculionul), analabul, brâul, rasa, mantia, potcapul, camilafca, metaniile și crucea (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)