Cele mai comune medii utilizare pentru culturile microbiene sunt bulioanele nutritive^[4] și mediile cu agar-agar (sau geloză). Pentru unele specii sunt necesare medii speciale, care să asigure creșterea microorganismelor.^[1] Unele organisme mai pretențioase necesită medii speciale datorită cerințelor nutriționale. Virusurile sunt paraziți obligatoriu intracelulari, așadar pot fi cultivați doar pe medii ce conțin celule vii.

Clasificare

Thumb — Patru tipuri de medii în care se observă creșterea diferențială pe baza metabolismului bacterian.

După caracteristicile fizice, mediile pot fi lichide, solide sau semi-solide. După origine, pot fi naturale, artificiale sau semi-sintetice.

După modul lor de utilizare, mediile de cultură pot fi:

Medii generale: asigură creșterea tuturor tipurilor de microorganisme, cu excepția celor care necesită condiții speciale (exemplu: mediul cu agar-agar sau geloza-sânge)
Medii selective: permit creșterea selectivă a unei specii sau a unui grup specific de organisme (exemplu: mediul Sabouraud permite creșterea fungilor, iar mediul Levine permite creșterea bacteriilor Gram-negative)^[5]^[6]; Mediul Löwenstein-Jensen pentru micobacterii.
Medii diferențiale: permit diferențierea speciilor, ambele fiind cultivate pe același mediu; se bazează pe diferențierea caracteristicilor de creștere, metabolice, de respirație, etc. (exemplu: mediul MacConkey, mediul Salmonella-Shigella, mediul Hektoen)^[7]
Medii îmbogățite: conțin nutrienții necesari dezvoltării unui număr mare de organisme, inclusiv cele pretențioase (MHF - mediul Muller Hinton pentru fastidioase).
Medii minime: conțin necesarul minim de nutrienți pentru creșterea organismelor
Medii de transport: utilizate pentru transport

Tipuri

Clasificare

Note

Vezi și