Remove ads
Marie de Régnier (Pronunție în franceză: /maʁi də ʁeɲe/; 20 decembrie 1875 – 6 februarie 1963), cunoscută de asemenea sub numele anterior căsătoriei Marie de Heredia sau sub pseudonimul Gérard d'Houville (Pronunție în franceză: /ʒeʁaʁ duvil/), a fost o poetă și romancieră franceză, implicată îndeaproape în cercurile artistice pariziene de la începutul secolului al XX-lea.
| Marie de Régnier | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marie Louise Antoinette de Heredia  |
| Născută | [1][2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța |
| Decedată | (87 de ani)[1][2][3][4][5] Suresnes, Région parisienne, Franța[6] |
| Înmormântată | Cimitirul Père-Lachaise Grave of Heredia[*] |
| Părinți | José María de Heredia Louise de Heredia[*] |
| Frați și surori | Louise de Heredia[*] Hélène de Heredia[*] |
| Căsătorită cu | Henri de Régnier (–) |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | scriitoare poet jurnalistă scriitoare de literatură pentru copii[*] prozatoare[*] dramaturgă |
| Limbi vorbite | limba franceză[3][7] |
| Pseudonim | Gérard d’Houville[8], Gérardine |
| Limbi | limba franceză |
Influențe | |
| Note | |
| Premii | grand prix de littérature de l'Académie française[*][8] prix Gustave Le Métais-Larivière[*] grand prix de poésie de l'Académie française[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Marie de Heredia a fost cea de-a doua dintre cele trei fiice ale poetului francez de origine cubaneză José-Maria de Heredia și a fost implicată încă de la o vârstă fragedă într-un cerc literar-artistic în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de Noailles, Paul Valéry, Pierre Louÿs și Anatole France.[10]
Viața ei personală a fost oarecum complicată. S-a căsătorit cu poetul Henri de Régnier, dar a avut o relație pe termen lung cu Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer, Gabriele D'Annunzio (în timpul exilului său de la Paris din 1910-1914) și dramaturgul Henri Bernstein. Asocierea ei cu colegele cunoscute ca lesbiene au dus, de asemenea, la zvonuri despre propria ei sexualitate.[11]
Remove ads
Deși, uneori, mai bine cunoscută pentru legăturile ei cu alți artiști, Marie de Régnier a fost o poetă și romancieră foarte apreciată, "considerată una dintre cele mai talentate din rândul scriitorilor femei ai epocii".[11] Primele ei încercări de poezie au fost scrise la Bibliothèque de l'Arsenal, unde tatăl ei era director. El și prietenii lui i-au încurajat talentele de la o vârstă foarte tânără[10] și ea a început în cele din urmă să publice sub numele obținut prin căsătorie, luându-și mai târziu pseudonimul masculin "Gérard d'Houville" (derivat de la numele unei bunici normande, "Louise Gérard d'Houville" sau "Girard d'Ouville"[11]). Mai târziu, ea a spus că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri,[10] dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville.
Creația ei literară a apărut în special în Revue des deux Mondes începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul ei roman, L'Inconstante, a apărut în 1903.
Remove ads
Opera literară a lui De Heredia a fost apreciată de-a lungul carierei sale și ea a fost o scriitoare populară în rândul publicului și al criticii. Când ziarul francez L'Intransigeant a cerut cititorilor în 1910 să numească primele trei scriitoare care meritau un loc în Academia franceză, „Gérard d'Houville” a fost plasat pe prima poziție, deasupra Annei de Noailles și a lui Colette.[12] În 1918 ea a obținut Grand Prix de Littérature decernat de Académie française pentru opera sa de ficțiune, iar în 1958 a primit Grand Prix de Poésie al aceleiași academii pentru opera sa poetică – fiind până în prezent singura femeie care a primit ambele premii.[12]
Mai mulți artiști și pictori ai timpului i-au realizat portretul, inclusiv Jacques-Emile Blanche și Jean-Louis Forain. Ea a fost, de asemenea, subiectul mai multor fotografii nud realizate de Pierre Louÿs.
Remove ads
- L'Inconstante, roman, 1903
- Esclave, 1905
- Le Temps d'aimer, 1908
- Le Séducteur, 1914
- Jeune Fille, 1916
- Tant pis pour toi, 1921
- Le Roman des quatre, 1923 (scris în colaborare cu Paul Bourget, Henri Duvernois și Pierre Benoit)
- Le Chou, 1924
- Vingt poèmes, 1925
- L'Enfant, 1925
- La Vie amoureuse de l'Impératrice Joséphine, 1925
- Clowns, 1925
- Paris et les voyages, 1925
- Chez le magicien, 1926
- Proprette et Cochonnet, 1926
- Opinions candides, 1926
- Je crois que je vous aime... Sept proverbes, 1927
- Esclave amoureuse, 1927
- La Vie amoureuse de la Belle Hélène, 1928
- Le Diadème de Flore, 1928
- Le Charmant Rendez-Vous, 1929
- Les Rêves de Rikiki, 1930
- Les Poésies, 1931
- L'Impératrice Joséphine, 1933
- Peau d'âme, 1935
- Le Temps d'aimer, 1935
- Enfantines et Amoureuses, 1946
Remove ads
- Dominique Bona, Les yeux noirs : les vies extraordinaires des sœurs Heredia, J-C. Lattès, 1989
- Robert Fleury, Marie de Régnier, Plon, 1990
- Jean-Paul Goujon, Dossier secret : Pierre Louÿs-Marie de Régnier, Paris, Christian Bourgois, 2002
- Robert Fleury, Marie de Régnier, l'inconstante, Omnibus, 2003
- Marie de Laubier (dir.), Une muse de la Belle Époque : Marie de Régnier, BNF, 2004 ISBN 271772270X
Remove ads
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
Remove ads