Marcelino Menéndez y Pelayo
istoric spaniol From Wikipedia, the free encyclopedia
Marcelino Menéndez y Pelayo (pronunție spaniolă: [maɾθeˈlino meˈnendeθ i peˈlaʝo]; n. 3 noiembrie 1856 la Santander - d. 19 mai 1912 la Santander) a fost un erudit, eseist, critic și istoric literar spaniol. Opera sa vastă cuprinde mai multe domenii ale istoriei culturii și este caracterizată prin originalitatea ideilor și riguroasa fudamentare științifică.
| Marcelino Menéndez y Pelayo | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Santander, Cantabria, Spania[6][7] |
| Decedat | (55 de ani)[2][3][4][5][8] Santander, Cantabria, Spania[9][6] |
| Părinți | Marcelino Menéndez Pintado[*] |
| Frați și surori | Enrique Menéndez Pelayo[*] |
| Cetățenie |  Spania[10] |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | scriitor istoric bibliotecar politician cadru didactic universitar[*] biograf[*] critic literar[*] istoric literar[*] |
| Locul desfășurării activității | Madrid |
| Limbi vorbite | limba spaniolă[11][12][13] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universidad de Valladolid[*] Universidad de Barcelona[*] |
| Organizație | Universidad Central[*] |
| Premii | Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso XII[*] () |
| Profesor pentru | Ramón Menéndez Pidal |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Scrieri
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.