From Wikipedia, the free encyclopedia
Magnetohidrodinamica (MHD) este o disciplină stiințifică care descrie comportamentul fluidelor conductoare de curent electric (lichid sau gaz ionizat numit plasmă) când sunt situate (expuse) în câmpuri electromagnetice. Lichidul conductor poate fi metal topit (de exemplu NaK), electrolit soluție sau topitură.
În funcție de valoarea numărului magnetic al lui Reynold, Rm, se deosebesc:
MHD este o generalizare a hidrodinamicii (numită și dinamica fluidelor, definită de ecuațiile Navier-Stokes) combinată cu electromagnetismul (ecuațiile lui Maxwell). Între mecanica "clasică" a fluidelor și magnetohidrodinamică, se situează electrohidrodinamica sau dinamica fluidelor ionizate în prezența câmpului electric și a câmpului magnetic staționar.
Cînd mediul conductor (fluidul) este un gaz, termenul corect este cel de magnetogazodinamică sau magnetoaerodinamică. Din studiile de magnetohidrodinamică decurg mai ales utilizările plasmei în diferite domenii ale științei și tehnicii ( de exemplu tăierea sau sudarea metalelor cu jeturi de plasmă, generatoarele magnetohidrodinamice, stimularea producerii reacțiilor chimice, reacțiile termonucleare, etc ).
Fizicianul suedez Hannes Alfvén a fost primul care a folosit termenul magnetohidrodinamică, în 1942[1]. A primit Premiul Nobel pentru fizică în 1970 pentru munca sa depusă în acest domeniu.
În prezent, cercetările moderne urmăresc realizarea dispozitivelor și instalațiilor ( stelaratoare și tokamakuri ) necesare obținerii reacției termonucleare controlate. Alte aplicații ale acestui domeniu sunt legate de propulsia magnetohidrodinamică și debitmetru electromagnetic.
Lazăr Dragoș Magnetodinamica fluidelor, ET, 1968
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.