From Wikipedia, the free encyclopedia
Macrina cea Tânără (c. 330 - 19 iulie 379) a fost o călugăriță a Bisericii creștine timpurii, considerată o sfântă în Biserica Romano-Catolică, în Bisericile Catolice Răsăritene și în Biserica Ortodoxă. A fost sora mai mare a episcopilor creștini Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa.[1]
Macrina cea Tânără | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 324 d.Hr. Caesarea, Imperiul Roman |
Decedată | 379 d.Hr. (55 de ani) Amasya, Turcia |
Părinți | Emilia din Cezareea |
Frați și surori | Petru al Sevastiei Grigore de Nyssa Vasile cel Mare Naucratie |
Religie | Biserica Ortodoxă |
Ocupație | călugăriţă filozof |
Limbi vorbite | limba greacă veche |
Venerație | |
Sărbătoare | 19 iulie |
Sfinți | |
Modifică date / text |
Fratele ei mai mic, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare biografică a ei, care se concentrează asupra vieții feciorești și ascetice pe care a dus-o.[2] Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii și educării spirituale a fratelui ei mai mic, Petru.[2] Ea a refuzat educația clasică și a ales studiul devotat al Scripturii și al altor scrieri sacre.
Macrina s-a născut în orașul Cezareea din Capadocia. Părinții ei erau creștinii Vasile cel Bătrân și Emilia, iar bunica ei era Macrina cea Bătrână.[1] Cei patru frați și șase surori ai familiei au fost educați potrivit învățăturilor creștine.[1] Printre cei nouă frați ai săi s-au numărat doi dintre cei trei Părinți Capadocieni, frații ei mai mici Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, precum și Petru al Sevastiei și faimosul jurist creștin Naucratie. Macrina a fost o persoană cucernică și a fost devotată încă din tinerețe învățăturii creștine.[1]
Tatăl ei a logodit-o încă din tinerețe cu un tânăr dintr-o familie creștină, dar logodnicul ei a murit înainte de nuntă.[1] Macrina a rămas credincioasă jurământului făcut logodnicului ei și a refuzat să se căsătorească cu un alt bărbat, considerându-l pe Hristos ca mirele ei etern.[1][3] După moartea tatălui ei, ea s-a ocupat de gospodăria familiei și de educarea fraților mai tineri.[4] Ea l-a îndemnat pe Vasile cel Mare (viitor arhiepiscop al Cezareii Capadociei), care, după întoarcerea de la Atena, dovedea aptitudini în domeniul retoricii și se socotea mai presus decât clericii, să urmeze o viață ascetică și să-și dedice timpul studierii scripturilor și l-a educat pe Petru (fratele cel mai mic, viitor episcop al Sevastiei) în spiritul învățăturilor creștine.[2]
Macrina a avut o influență profundă asupra fraților și a mamei sale prin urmarea unui mod de viață ascetic.[2] După împărțirea moștenirii între copii, ea s-a dedicat religiei, devenind călugăriță și înființând o mănăstire de maici pe o proprietate a familiei din Pont.[2] A trăit acolo alături de mama ei și de alte femei, ducând un trai extrem de auster.[2] În apropierea obștii Macrinei a fost înființată o mănăstire de călugări, condusă de Vasile cel Mare.[2]
Fratele ei, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare intitulată Viața Cuvioasei Macrina în care descrie sfințenia ei pe parcursul întregii sale vieți.[2] Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii.[2] Grigore o prezintă ca pe o femeie care a respins în mod conștient educația clasică, dedicându-se în schimb studiului Scripturii și altor scrieri sacre. Vasile cel Mare a murit în anul 379, ceea ce a întristat-o mult pe Macrina.[2]
Câteva luni mai târziu, grav bolnavă, Macrina a murit la moșia familiei sale din Pont, care fusese transformată într-o mănăstire, cu ajutorul fratelui ei mai mic, Petru.[5] Chiar și în pragul morții, Macrina a continuat să ducă o viață umilă, deoarece a refuzat să se așeze într-un pat și a ales în schimb să se întindă pe pământ.[6] Grigorie de Nyssa, care a venit în vizită în plină tulburare cauzată de erezia ariană, a găsit-o pe Macrina foarte slăbită „culcată pe o scândură, având ca așternut un sac de păr, cu o altă scândură pusă de-a curmezișul, drept pernă”.[6] Ultimele lor conversații au fost consemnate de Grigorie de Nyssa în scrierea „Dialog despre suflet și înviere” (peri psyches kai anastaseos), intitulată ta Makrinia (PG XLVI, 12 sq.), concepută într-o formă literară modelată după dialogul Phaidon al lui Platon.[7] Macrina a murit rugându-se, vegheată de fratele ei mai mic.[6] Călugărițele viețuiau într-o sărăcie extremă și nu au putut să o acopere decât cu un văl vechi, dar Grigorie de Nyssa a așezat deasupra ei mantia sa de episcop.[6]
Macrina este importantă prin faptul că fratele ei, Grigorie de Nyssa, a putut, prin prezentarea vieții ei, să stabilească standarde pentru o femeie creștină sfântă. El credea că fecioria reflecta „puritatea radiantă a lui Dumnezeu”.[3] Ziua de prăznuire a Cuvioasei Macrina este 19 iulie.[6]
Universaliștii, printre care Hosea Ballou și J. W. Hanson, susțin că Macrina ar fi fost o universalistă prin învățăturile ei, citând lucrări care, în opinia lor, demonstrează credința Macrinei că și cei răi îl vor mărturisi în cele din urmă pe Hristos.[8][9]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.