Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen

Mănăstirea Sf. Mang din Füssen sau Abația din Füssen (în germană Kloster Sankt Mang Füssen) a fost o mănăstire benedictină din Füssen (Bavaria, Germania).

Mănăstirea benedictină a Sf. Mang a fost înființată în prima jumătate a secolului al IX-lea ca o mănăstire a Principatului Episcopal de Augsburg. Motivul înființării sale se datorează prezenței pustnicului Magnus din Füssen (cunoscut și sub numele de Sfântul Mang), care a construit aici o chilie și un oratoriu, unde a murit pe 6 septembrie, deși nu există nici o evidență cu anul exact.

Trupul sfântului a fost descoperit neputrezit, o dovadă a sfințeniei sale, iar venerarea Sf. Mang a fost baza spirituală a mănăstirii.

Fondarea mănăstirii nu a fost însă motivată doar spiritual, existând și rațiuni politice practice. Poziția cheie a mănăstirii nu numai pe importantul drum medieval de la Augsburg peste Alpi în Italia Superioară, dar și în depresiunea Füssen ("Füssener Enge", punctul în care râul Lech izvorăște din Alpi) i-a conferit o valoare strategică imensă, ceea ce a făcut ca ea să dobândească un interes politic atât din partea episcopilor din Augsburg, cât și din partea împăraților Sfântului Imperiu Roman.

Istoria abației în Evul Mediu este marcată în principal de eforturile comunității religioase de a menține o respectare a Regulii Sf. Benedict în mijlocul diverselor presiuni cauzate de evoluțiile sociale externe. De-a lungul timpului, prin urmare, călugării au îmbrățișat în mod repetat diverse reforme și mișcări reformatoare menite să aducă o revenire la principiile de bază ale vieții benedictine. În cea mai mare parte, aceste reforme au condus la creșterea spirituală și economică și o creștere numerică a membrilor comunității, ceea ce a necesitat construirea de noi clădiri.

Manifestarea energică a Contrareformei și-a găsit expresia de durată în construirea unui enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul (Hohe Schloss), caracterizează orașul Füssen.

Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un complex de clădiri organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al venerării Sf. Magnus. Întreaga biserică reprezintă un relicvar enorm. Pentru prima dată în arhitectura barocă din sudul Germaniei legenda sfântului local a inspirat suita de fresce din întreaga biserică. Comunitate de la acel moment a dorit ca noua biserică să stârnească invidia cunoscătorilor prin calitatea de operelor sale de artă.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea a revenit la datoriile sale spirituale, intelectuale și sociale cu o vigoare reînnoită: îngrijirea sufletelor, burse, muzică și educație.

Deși abația nu a fost reușit niciodată să obțină râvnitul Reichsunmittelbarkeit (independența față de toți seniorii, cu excepția celei față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune.

La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv.

Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg.

În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a cumpărat restul clădirilor abației Sf. Mang. În 1909 orașul Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică).

Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud se află acum Muzeul orașului Füssen, cu prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc ale abației.

Până în 919 nu a existat nicio evidență documentară a stareților din această abație. Potrivit tradiției, Sfântul Magnus este considerat a fi abatele fondator, iar succesorul său a fost Fericitul Conrad.

Mai multe informații Abate, Perioda de conducere ...

Abate	Perioda de conducere	Data morții
1. Saint Magnus		6 septembrie
2. Konrad I
3. Wolpoto	secolul al IX-lea ?	26 aprilie
4. Bernold	secolul al IX-lea ?
5. Leutolph	secolul al IX-lea ?
6. Gisilo	prin 919
7. Ortolf		5 aprilie
8. Heinrich I.
9. Gotebold
10. Berthold		23 august
11. Adalbert
12. Wilhelm	c. 1030–1040
13. Eberhard	c. 1060–1061	11 mai 1091
14. Swidker
15. Adalhalm	1086	25 august 1094
16. Alberich		23 ianuarie
17. Konrad II	prin 1160–c.1175
18. Heinrich II	prin 1178–1191	19 februarie
19. Konrad III	prin 1206, 1218	14 iulie, c. 1218
20. Dieto (Theodo)	prin 1219, 1222	martie 1225
21. Rugger	prin 1227
22. Rudolf von Thalhofen	prin 1235, 1251	22 mai
23. Albert	prin 1255	13 martie 1256
24. Hermann I	prin 1257, 1262
25. Hiltebold	prin 1263, 1283	19 octombrie 1284
26. Konrad IV	prin 1284, 1285
27. Hermann II	prin 1287, 1295, 1311
28. Goswin	prin 1313, 1317	8 iulie, c. 1318
29. Heinrich III	prin 1319, 1335	decembrie, c. 1336
30. Ulrich Denklinger	prin 1336, 1339	18 ianuarie 1347
31. Johannes I Hochschlitz	c. 1347	11 august
32. Luiprand	prin 1374
33. Friedrich	prin 1390	28 aprilie
34. Johannes II Lauginger	prin 1392, 1396	21 martie 1403
35. Georg I Sandauer	1397–1410	15 februarie 1410
36. Yban von Rotenstein	1410–1426	19 mai 1439
37. Johannes III Schmerlaib	1426–1431	16 mai 1431
38. Konrad V Klammer	1431–1433	13 martie 1433
39. Johannes IV Fischer	prin 1436; res. 1458	30 martie 1460
40. Johannes V Hess	1458–1480	1481
41. Benedikt I Furtenbach	1480–1524	martie 1531
42. Joh. Baptist VI Benzinger	1524–1533	8 aprilie 1537
43. Gregor Gerhoch	1537–1554	4 octombrie 1554
44. Sympert Lechler	1554–1556	21 noiembrie 1560
45. Georg II Albrecht	1556–1560	2 februarie 1560
46. Johannes VII Kessler	1560–1567	8 iunie 1567
47. Hieronymus Alber	1567–1573	17 august 1573
48. Matthias Schober	1579–1604	15 august 1604
49. Heinrich IV Amman	1604–1611	30 iulie 1615
50. Martin Stempfle	1614–1661	26 februarie 1665
51. Benedikt II Bauer	1661–1696	26 iulie 1696
52. Gerhard I Oberleitner	1696–1714	20 martie 1714
53. Dominikus Dierling	1714–1738	4 septembrie 1738
54. Benedikt III Pautner	1738–1745	18 ianuarie 1745
55. Leopold Freiherr von Rost	1745–1750	7 noiembrie 1750
56. Gallus Zeiler	1750–1755	7 ianuarie 1755
57. Placidus Zerle	1755–1763	24 iunie 1770
58. Gerhard II Ott	1763–1778	1 martie 1778
59. Aemilian Hafner	1778–1803	19 mai 1823

Închide

Lindner, Pirmin, 1913. Monasticon Episcopatus Augustani antiqui. Bregenz.
Ettelt, Rudibert, 1971. Geschichte der Stadt Füssen. Füssen.
Leistle, David. Die Aebte des St. Magnusstiftes in Füssen, in Studien und Mitteilungen zur Geschichte des Benediktinerordens und seiner Zweige, 1918-1920.
Riedmiller, Thomas, 2003: Das ehemalige Benediktinerkloster Sankt Mang in Füssen in Klosterland Bayerisch Schwaben (ed. W. Schiedermair). Lindenberg. ISBN 3-89870-127-1

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen

de Klöster in Bayern
de Historischer Verein Alt Füssen
St Mang Basilica Füssen Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine.

Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen

Wikiwand in your browser!

Wikiwand in your browser!

Istoric

Desființare

Istoria ulterioară

Lista abaților Mănăstirii Sf. Mang din Füssen

Bibliografie

Legături externe