Nicolaev

Nicolaev^[2] sau Nikolaev^[3][4] (în rusă Николаев), numit mai recent și Mikolaiv^[2], Mâkolaiv, Mîkolaiv^[5] (în ucraineană Миколаїв) este un oraș în sudul Ucrainei, port fluvio-maritim, situat de-a lungul limanului râului Bugul de Sud, la circa 65 km de la Marea Neagră și la 113 km nord-est de Odesa. Este centrul administrativ al regiunii Nicolaev și reședința raioanelor Vitovka și Nicolaev.

Nicolaev
Миколаїв
—  Oraș regional  —
Drapel Stemă
Nicolaev Nicolaev (Regiunea Mîkolaiv) Poziția geografică
Nicolaev Nicolaev (Ucraina) Poziția geografică
Coordonate: 46°58′31″N 31°59′37″E ({{PAGENAME}})
Țară	Ucraina
Regiune	Regiunea Mîkolaiiv
Raion	Raionul Mîkolaiiv, Mîkolaiiv
Comunitate teritorială[*]​	Mîkolaiivska miska hromada[*][[Mîkolaiivska miska hromada (territorial hromada in Mykolaiv Raion, Mykolaiv Oblast, Ukraine)|​]]
Cod KOATUU	4810100000
Atestare	1789
Guvernare
- Primar	Oleksandr Sienkevîci[*][[Oleksandr Sienkevîci (politician ucrainean)|​]][1] (Propozîția (politîcina partia)[*][[Propozîția (politîcina partia) (political party in Ukraine)|​]], 24 noiembrie 2015)
Suprafață
- Total	260 km²
Altitudine	53 m.d.m.
Populație
- Total	▼ 494.638 (01.03.2014) locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	54000-490
Prefix telefonic	0512
Localități înfrățite
- 16 orașe înfrățite	listă
Prezență online
site web oficial GeoNames
Poziția localității Nicolaev Poziția localității Nicolaev
Modifică date / text

A fost fondat ca o bază navală în 1788 de către prințul rus Grigori Potiomkin, după anexarea de către Rusia a țărmului Mării Negre, în apropiere de locul vechii colonii grecești Olbia și a fost numit Nicolaev după Sfântul Nicolae deoarece pe 6 decembrie (când se sărbătorește Sfântul Nicolae) Grigori Potiomkin a obținut o victorie în Războiul Ruso-Turc, cucerind orașul Oceakov. În 1862 a fost deschis un port comercial, iar în 1873 a fost construită o cale ferată spre port.

În prezent este unul dintre cele mai importante porturi ucrainene de la Marea Neagră, care deservește regiunea Krivoi Rog și ținuturile vaste de stepă producătoare de cereale. Nicolaev este un nod de comunicații și un important șantier naval din Ucraina. Orașul este un important centru industrial: construcții de mașini și utilaje industriale (pompe); industria chimică, textilă (tricotaje), de prelucrare a lemnului (mobilă), a încălțămintei și alimentară. În 1970, a fost construită o uzină de prelucrare a aluminei utilizând bauxita importată. Nicolaev este un oraș modern, fiind un centru cultural cu mai multe teatre și muzee. În 2015, Nicolaev avea 494 400 de locuitori.^[2][6]

Demografie

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Nicolaev erau formată din ucraineni.

Naționalitate	1926[7]	1939[8]	1959[9]	1989[10]	2001[10]
Ucraineni	29.9%	49.7%	59.7%	63.2%	72.6%
Ruși	44.6%	31.0%	30.3%	31.2%	22.6%
Evrei	20.8%	15.2%	6.8%	2.1%	0.5%
Belaruși	0.3%	0.7%	1.0%	1.1%	0.8%

Personalități

• Menachem Mendel Schneerson - ”rabinul din Lubavici” (1902 - 1984), rabin american, conducătorul mișcării religioase hasidice Habad;
• Nikolai Eghipko (1903 - 1985), viceamiral sovietic;
• Klim Ciuriumov (1937 - 2016), astronom;

Istorie

Repere istorice

Imperiul Rus 1789–1917
RSS Ucraineană 1920–1922
 Uniunea Sovietică 1922–1991
 Ucraina 1991–prezent

Note

1. Миколаївський міський голова (în ucraineană), Mîkolaiivska miska hromada[*][[Mîkolaiivska miska hromada (territorial hromada in Mykolaiv Raion, Mykolaiv Oblast, Ukraine)|​]], accesat în 10 septembrie 2023
2. Dicționar enciclopedic. Vol. IV. L - N. Editura Enciclopedică, București 2001
3. Radu Săgeată. Modele de regionare politico-administrativă. Institutul de Geografie, Academia Română. Editura Top Form, București, 2004.
4. Consulatul General al României la Odessa. Ambasada României în Ucraina
5. Șerban Dragomirescu, Radu Săgeată. Statele lumii contemporane. Editura Corint, 2011.
6. Mykolayiv. Encyclopædia Britannica
7. Этноязычный состав населения областных центров Украины в 1926 году
8. Всесоюзная перепись населения 1939 года. Национальный состав населения районов, городов и крупных сел союзных республик СССР. г. Николаев
9. В. М. Кабузан — Украинцы в мире. Динамика численности и расселения 20-е годы XVIII века — 1989 год. Arhivat în 7 iulie 2015, la Wayback Machine.
10. „Романцов В. О. Населення України і його рідна мова за часів радянської влади та незалежності”. Arhivat din original la 6 martie 2016. Accesat în 26 octombrie 2016.

Legături externe

• Situl oficial al orașului Nicolaev
• Istoria orașului Nicolaev pe situl oficial al orașului