Ludovic I, Duce de Orléans

Ludovic I (n. 13 martie 1372, Paris, Regatul Franței – d. 23 noiembrie 1407, Le Marais^⁠(d), Paris, Regatul Franței) a fost Duce de Orléans din 1392 până la moartea sa. De asemenea a fost Conte de Valois, Duce de Touraine (1386–1392), Conte de Blois (1397–1407), Conte de Angoulême (1404–1407), Périgord, Dreux și Soissons.

Ludovic I
Date personale
Născut	13 martie 1372[1] Paris, Regatul Franței
Decedat	23 noiembrie 1407 (35 de ani)[1] Le Marais⁠(d), Paris, Regatul Franței
Înmormântat	Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesului	omor (înjunghiere cu armă albă[*]​)
Părinți	Carol al V-lea al Franței Ioana de Bourbon
Frați și surori	Caterina de Valois[*]​ Carol al VI-lea al Franței[2]
Căsătorit cu	Valentina Visconti
Copii	Charles, Duce de Orléans Ioan, Duce de Angoulême Filip, Conte de Vertus Margareta, Contesă de Vertus
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba franceză
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Valois
Duce de Orléans
Domnie	1392–1407
Succesor	Charles
Modifică date / text

Ludovic a fost al doilea fiu al regelui Carol al V-lea al Franței și al Ioanei de Bourbon și fratele mai mic al regelui Carol al VI-lea.

Succesiunea în Ungaria, Polonia și Neapole

În 1374, Ludovic a fost logodit cu Catherine, moștenitoare prezumtivă la tronul Ungariei. Deoarece tatăl Catherinei, Ludovic I al Ungariei, nu avea fii, era de așteptat ca Ludovic și Catherine să domnească fie peste Ungaria fie peste Polonia. De asemenea, Ludovic al Ungariei plănuise să le lase și coroana Neapole și comitatul Provence. Totuși, Catherine a murit în 1378 iar negocierile căsătoriei s-au oprit.

În 1384, Elisabeta a Bosniei a început negocierile cu tatăl lui Ludovic în legătură cu posibilitatea ca Ludovic să se căsătorească cu fiica ei, Maria, în ciuda angajamentului dintre Maria și Sigismund de Luxemburg. Papa Clement al VII-lea a emis o dispensă care a anulat logodna dintre Maria și Sigismund și în aprilie 1385 a avut loc o căsătorie prin procură între Ludovic și Maria.
Căsătoria nu a fost recunoscută de nobilii unguri care au aderat la Papa Urban al VI-lea. Patru luni mai târziu, Sigismund a invadat Ungaria și s-a căsătorit cu Maria, lucru care a distrus șansele lui Ludovic de a domni ca rege al Ungariei.^[3][4]

Familie

În 1389, Ludovic s-a căsătorit cu Valentina Visconti, fiica lui Gian Galeazzo, Duce de Milano, cu care a avut următorii copii:

• o fiică (1390)
• Ludovic (1391–1395)
• un fiu (1392)
• John Philip (1393)
• Carol, Duce de Orléans (1394–1465), tatăl regelui Ludovic al XII-lea al Franței
• Filip (1396–1420), Conte de Vertus
• Ioan, Conte de Angoulême (1404–1467), bunicul regelui Francisc I al Franței
• Maria (1401)
• Margareta (1406–1466), Contesă de Vertus, căsătorită în 1423 cu Richard de Bretania, Conte de Étampes. Fiul lor a fost Francisc al II-lea, Duce de Bretania.

Fiul său nelegitim cu Mariette d'Enghien a fost "Jean Levieux Valois des Orléans" mai bine cunoscut ca Jean de Dunois (1402–1468). Jean este strămoșul Ducilor de Longueville.

Arbore genealogic

Note

1. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. Kindred Britain
3. Parsons, John Carmi (1997). Medieval Queenship. Palgrave Macmillan. ISBN 0312172982. |access-date= necesită |url= (ajutor)
4. Richard II: The Art of Kingship. Oxford University Press. 2003. ISBN 0199262209. |first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)