Lorena are o suprafață de 23.500 km2 , însemnând 4,3% din teritoriul francez. Cuprinde departamentele Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle și Vosges. Fluviul Meuse și râul Mosela își încep cursul din această regiune.
1000 î.Hr., populații nomade din nordul Europei se așază pe teritoriul actual al Lorenei.
60 î.Hr., Lorena era divizată între două teritorii celtice, cel al lui Médiomatriques în nord, cu capitala Metz, și cel al lui Leuques în sud, cu capitala la Toul.
52 î.Hr., legiunile lui Iuliu Cezar invadează Galia, marcând începutul unei perioade de stabilitate politică și economică, ce va dura aproape trei secole.
300 d.Hr., după retragerea trupelor romane, întreaga Galie este supusă valului de invazii barbare venite de peste Rin.
482 d.Hr., Clovis I realizează unitatea francilor, iar regatul său cuprindea Metz și Moselle.
855, la moartea lui Lothar, Francia de Mijloc este divizată între fiii acestuia. Ia ființă regatul Lotharingia, condus de Lothar al II-lea.
869, după moartea regelui Lothar al II-lea, Lorena devine subiect de dispută între conducătorii Regatului franc de apus (Franța de mai târziu) și cei ai Regatului franc de răsărit (Germania de mai târziu).
880, Tratatul de la Ribemont. Lorena revine, în totalitate, Regatului franc de răsărit
1735, Tratatul de la Viena. Ultimul duce al Lorenei, Francisc, soțul Mariei Terezia a Austriei, cedează ducatul său fostului rege polonez Stanislau Leszczynsky (care rămăsese fără țară), obținând în schimb pentru sine și pentru urmașii săi Marele Ducat al Toscanei.
1789, odată cu Revoluția Franceză, Lorena a fost împărțită în patru departamente: Moselle, Meurthe, Meuse și Vosges. Eforturi susținute de introducere a limbii franceze și de eliminare a celei germane.