Limbi fino-ugrice
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limbile fino-ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona și finlandeza. Spre deosebire de majoritatea limbilor vorbite în Europa, limbile fino-ugrice nu aparțin familiei indo-europene.
Locul unde s-a dezvoltat limba comună a acestor limbi se crede că e în partea de vest a Munților Ural, acum 5000 de ani. Astfel că înainte de sosirea triburilor slave în teritoriul Rusiei, acesta era locuit de triburi fino-ugrice, de la Urali la Marea Baltică.
Au fost încercări pentru a clasifica subcategoria limbilor indo-europene, dar au fost găsite doar aproximativ 40 de similarități, acestea fiind insuficiente.[necesită citare]
Membrii familiei
- Fino-permice
- Fino-cheremisice
- Fino-mordvinice
- Fino-Lapice
- Balto-finice:
- finlandeză
- estonă
- carelă
- meänkieli
- vepsă - aproape dispărută
- livonă - aproape dispărută
- votă - aproape dispărută
- ingriană - aproape dispărută
- Lapice
- sami (sau laponă)
- Balto-finice:
- Mordvine
- Fino-Lapice
- mari sau cheremis
- Fino-mordvinice
- grupul permic:
- udmurtă sau votyak
- Komi
- komi-permyak
- komi-zyrian
- Fino-cheremisice
- Fino-ugrice
- maghiară
- Ob-ugrice
- Limba hantî sau ostiacă
- Limba mansi sau vogulă
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.