Fritillaria meleagris

Fritillaria meleagris, denumită popular laleaua pestriță, este o plantă cu flori din familia liliaceelor ce se găsește extinsă în Eurasia.^[2][3][4]

Fritillaria meleagris
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
(neclasificat):	Angiosperms
(neclasificat):	Monocots
Ordin:	Liliales
Familie:	Liliaceae
Gen:	Fritillaria
Specie:	F. meleagris
Nume binomial
Fritillaria meleagris L.
Sinonime[1]
Synonymy Lilium meleagris (L.) E.H.L.Krause Fritillaria pallida Salisb. Fritillaria graminifolia Stokes Fritillaria praecox K.Koch Fritillaria major Baker Fritillaria contorta Baker
Modifică text

Etimologie

Numele Fritillaria provine din latinescul fritillus având semnificație de „cutie cu zaruri,” posibil referindu-se la împestrițarea petalelor florilor necultivate (în engleză, dice-box ^[5]), deși această abordare semantică este disputată.

Descriere și habitat

Floarea plantei are un motiv cadrilat (pestriț), prezentându-se în variante multiple de purpuriu sau, uneori de roșu spre purpuriu. Câteodată florile sunt complet albe. Înflorește din martie până în mai, crescând între 15 și 40 de cm în înălțime. Bulbul plantei are un diametru de circa 2 cm și conține alcaloizi otrăvitori. Crește pe terenuri ierboase, în luncile râurilor până la circa 800 de metri altitudine.

Cultivare

În Regatul Unit, diferite varietăți de fritillaria se pot cultiva în grădină, prin plantarea bulbilor, care se găsesc în comerț. Culorile florilor variază de la alb la roșu închis. Varietatea de culoare albă (ca zăpada) a fost premiată de Royal Horticultural Society cu premiul Award of Garden Merit.^[6]

Răspândire

Laleaua pestriță este o plantă nativă Europei și vestului Asiei, dar în multe locuri, inclusiv în România este specie amenințată cu dispariția în sălbăticie, dar poate fi foarte comună în grădini.

România

Se găsește în stare de sălbăticie în Lunca Pogănișului din județul Timiș, pe o porțiune mai joasă de teren din lunca râului Pogăniș, aflată în apropierea localităților Tormac, Blajova și Berini. Zona, în suprafață de 75,5 hectare, a fost declarată rezervație naturală în anul 2000.^[7][8]

O altă zonă importantă în care acest monument botanic crește în stare naturală este Rezervația naturală Pădurea Zamostea-Luncă, din comuna Zamostea, județul Suceava. În această arie protejată de interes național, de categoria a IV-a IUCN Arhivat în 2 aprilie 2017, la Wayback Machine., în suprafață de 107,6 hectare, laleaua pestriță se găsește într-un număr semnificativ, pe un areal destul de întins. Perioada de înflorire este în lunile aprilie-mai.

Mai creste si in Padurea Bavna din satul Fersig.

Se poate găsi și în județul Bihor, în Rezervația Naturală Defileul Crișului Repede, pe raza localității Vadu Crișului. Se găsește în număr mai mare pe versantul drept, în zone mai greu accesibile, la 25-50 de metri distanță de poteca Circuitului Versantului Drept, spre marginea versantului.

O altă zonă unde crește în sălbăticie, sunt pădurile din satele Dănești și Botorogi din comuna Dănești, județul Gorj.^{[necesită citare]}

Suedia

În Suedia, planta se găsește în stare de sălbăticie în insulele arhipelagului Stockholm în Rezervația Naturală Sandemar, o rezervație naturală, aflată la vest de localitatea Dalarö.

Regatul Unit

În Regatul Unit, datorită cultivării îndelungate și extinse a plantei ca plantă de grădină, există un anume grad de neînțelegere între a considera Fritillaria meleagris ca o specie nativă sau ca una cultivată, care s-a extins ulterior în natură. Deși descrisă de botanistul John Gerard încă din secolul al XVI-lea, ca plantă cultivată, nu a fost descoperită liberă în natură decât în 1736, ceea ce i-a făcut pe unii să argumenteze ideea „scăpării sale în natură.”^[9]

Galerie de imagini

• 
  O varietate pestriță
• 
  Varietate la Magdalen College, Oxford
• 
  Vestul Franței, la mlaștina Audubon
• 
  Sandemar, la vest de Dalarö, Suedia
• 
  Fruct copt
• 
  Pe Ovčarsko-Kablarska klisura, Serbia

Note

1. Kew World Checklist of Selected Plant Families
2. Pavlov, N.V. (ed.) (1958). Flora Kazakhstana 2: 1-290. Alma-Ata, Izd-vo Akademii nauk Kazakhskoi SSR.
3. Malyschev L.I. & Peschkova , G.A. (eds.) (2001). Flora of Siberia 4: 1-238. Scientific Publishers, Inc., Enfield, Plymouth.
4. Altervista Flora Italiana, genere Fritillaria
5. Shorter Oxford English dictionary, 6th ed. United Kingdom: Oxford University Press. 2007. p. 3804. ISBN 0199206872.
6. „RHS Plant Selector - Fritillaria meleagris var. unicolor subvar. alba”. Accesat în 20 iunie 2013.^{[nefuncțională]}
7. Lunca Pogănișului Arhivat în 10 aprilie 2016, la Wayback Machine., prezentare pe web site-ul BanaTerra Arhivat în 17 iulie 2011, la Wayback Machine.
8. Nica, Octavian - Lunca Pogănișului, în Agenda, Timișoara, nr. 15, 10 aprilie 2004
9. Mabey, Richard; Produced by Susan Marling (10 iulie 2011). „Snake's Head Fritillary”. Mabey in the Wild. Just So radio production for BBC Radio4. Accesat în 29 iulie 2011.

Legături externe

Wikispecies

Wikispecies conține informații legate de Fritillaria meleagris

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fritillaria meleagris

• Profilul plantei în Grădinile Kew -- Fritillaria meleagris (Fritillaria „capul șarpelui”)
• Fritillaria meleagris - Schachbrettblume