János Fazekas

János Fazekas (n. 16 februarie 1926, Lupeni – d. 6 martie 2004, Budapesta)^[2] a fost un om politic român, comunist și antifascist.^[3]

János Fazekas
János Fazekas în anul 1967
Date personale
Nume la naștere	János Fazekas
Născut	16 februarie 1926 Lupeni, România
Decedat	6 martie 2004, (78 de ani) Budapesta, Ungaria
Copii	Gyuri Fazekas[1]
Cetățenie	România
Etnie	maghiară
Ocupație	jurnalist
Limbi vorbite	limba română
Viceprim-ministru al Guvernului României
În funcție 18 martie 1975 -- 30 martie 1979 30 martie 1979 -- 29 martie 1980 29 martie 1980 -- 20 mai 1982 21 mai 1982 -- 28 martie 1985 29 martie 1985 – 22 decembrie 1989
Ministru al Comerțului Interior
În funcție 1974 – 1980
Membru al Comitetului Central al PCR
În funcție 1955 – 1984
Premii	A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
Partid politic	Partidul Comunist din România, Partidul Muncitoresc Român, Partidul Umanist Român
Alma mater	Școala de limbã maghiarã a CC al PMR
Profesie	învățător, politician comunist
Modifică date / text

În februarie 1945 a devenit membru al Partidului Comunist din România.

A îndeplinit funcțiile de membru al CC al PCR (1955-1984) și secretar al acestuia (1955-1965), ministru al Industriei Alimentare (1961-1965), viceprim-ministru al guvernului (1965-1982), ministru al Comerțului Interior (1974-1980).

A îndeplinit funcția de Viceprim-ministru al Guvernului în guvernele Guvernul Manea Mănescu (2) (18 martie 1975 - 30 martie 1979), Guvernul Ilie Verdeț (1) (30 martie 1979 - 29 martie 1980), Guvernul Ilie Verdeț (2) (29 martie 1980 - 20 mai 1982), Guvernul Constantin Dăscălescu (1) (21 mai 1982 - 28 martie 1985), Guvernul Constantin Dăscălescu (2) (29 martie 1985 - 22 decembrie 1989). În perioada 1952 - 1985, a fost deputat în Marea Adunare Națională.

La sfârșitul anilor 1970, dar mai ales în anii 1980, a căzut în dizgrația lui Nicolae Ceaușescu și a fost marginalizat.

După căderea dictaturii ceaușiste a devenit membru al Partidului Umanist Român (ulterior Partidul Conservator), și a fost ales vicepreședinte al Asociației Antifasciste din România.

Și-a petrecut ultimii ani de viață în Budapesta, unde a murit la vârsta de 78 de ani.^[4]

Decorații

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”^[5]
• Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a II-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”^[6]
• Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”^[7]
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”^[8]
• Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[9]
• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”^[10]
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”^[10]