Ipolit Strâmbu

Ipolit Strâmbu (cu variantele Hipolit, Strâmbescu, Strâmbulescu^[3]) (n. 18 mai 1871, Bratilovu, România – d. 31 octombrie 1934, București, România) a fost un pictor român. Ipolit Strâmbu a fost bun prieten cu Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu actorul Iancu Brezianu^[4] și cu Alexandru Vlahuță.

Ipolit Strâmbescu
Date personale
Nume la naștere	Ipolit Strâmbulescu
Născut	18 mai 1871[1] Bratilovu, România
Decedat	31 octombrie 1934 (63 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	pictor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Universitatea Națională de Arte București, Academia de Arte Frumoase din München
Pregătire	Theodor Aman, George Demetrescu Mirea, Carl von Marr[*]​
Profesor pentru	Leon Biju, Ion Theodorescu-Sion, Margareta Wechsler „Medi” Dinu[2]
Mișcare artistică	impresionism, Tinerimea artistică, postimpresionism, Sindicatul Artelor Frumoase
Opere importante	Daphnis, Chloe
Influențat de	Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, José de Ribera
Modifică date / text

Studii și carieră

Școala a făcut-o în satul Mărășești, centru de comună, cu popa Lungulescu și cu I. Samfirescu. A fost coleg cu fostul primar al comunei Titerlești, Nicolae Bistriceanu. La școală l-a pictat pe popa Lungulescu cum sta la catedră și acesta, văzându-i desenul, l-a încurajat să deseneze.

A studiat la Școala de arte frumoase cu Theodor Aman și cu G.D. Mirea, apoi la München, cu Karl Marr. La Paris, unde și-a făcut studiile în anul 1900 a pus bazele societății "Tinerimea română".^[5]

La solicitarea lui Nicolae Grigorescu din anul 1891, Ipolit Strâmbu l-a ajutat să-și verniseze tablourile pe care acesta intenționa să le expună la o expoziție la Ateneu. Cu această ocazie s-a născut o simpatie reciprocă. Epigon al lui Nicolae Grigorescu, creația sa, bogată și variată ca genuri (portrete, peisaje, scene de gen, compoziții alegorice), se distinge printr-o notă idilică, prin preocuparea de a reda efectele de lumină, dovedind mai ales o bună cunoaștere a meșteșugului („Două prietene”, „Femei cosind”, etc.).

Ipolit Strâmbu a absolvit Școala de arte frumoase având ca lucrare de diploma compoziția mitologică Daphnis și Chloe. Debutul oficial în pictură îl face in anul 1895 prin participarea sa la Expoziția artiștilor în viață, ocazie cu care câștigă o medalie pentru un studiu. Deoarece veniturile pe care le câștiga din pictură erau insuficiente, participă la un concurs pentru ocuparea unui post de profesor de desen la Gimnaziul real din Craiova precum și la concursul „Marele premiu pentru străinătate”, pe care-l câștigă fiind premiat cu o bursă la München pentru înscrierea la cursurile Academiei Regale de Pictură, clasa profesorului Carl Marr. Aici se va afla sub puternica influență a artei lui Jusepe de Ribera.^[5]

În anul 1900 participă cu trei lucrări la Expoziția universală de Paris.^[5]

Ipolit Strâmbu a condus Școala de Arte Frumoase de la București și a fost unul dintre profesorii de la Școala de pictură de la Baia Mare (supranumită “Barbizonului estic”), fiind și fondatorul societății Tinerimea artistică (împreună cu Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermont). În ultimii ani de viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit.^[6]

Ipolit Strâmbu a fost autorul mai multor manuale de pedagogia picturii și manuale de desen și tehnica desenul. De asemenea s-a preocupat de organizarea unei școli de artă decorativă, de cursuri serale de pictură și a fost unul dintre primii organizatori al Muzeului național de artă populară.^[5]

A decedat în data de 31 octombrie 1934, la București, și a fost înmormântat la cimitirul Sf. Vineri în 2 noiembrie 1934.^[7]

Cronologie

Nud

• 1871, mai, 18 – Se naște la Baia de Aramă, satul Bratilov
• 1889 – 1895 – urmează cursurile Școlii de Arte Frumoase, București cu George Demetrescu Mirea
• 1895 – este profesor de desen la Gimnaziul real din Craiova (Frații Buzești)
• 1896 – 1900 – câștigă o bursă la Academia Regală de Pictură din München
• 1900 – merge la Expoziția Universală de la Paris cu 3 lucrări cu tematică semănătoristă (Portret de teatru, Suferință intimă, Pe stradă).
• 1901 – devine profesor de arte la Școala de Arte Frumoase din București.
• 1902 – participă la fondarea societății «Tinerimea Artistică» care avea ca membrii fondatori pe Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermont și Ipolit Strâmbu. Expune de acum permanent, timp de 30 de ani la toate expozițiile societății.
• 1908 – 1910 - creează lucrări cu tematică din viața satului pline de dramatism.
• 1910 (după) – abordează stilul simbolist și intimist.
• 1913 – obține Medalia Clasa I la Expoziția oficială a artiștilor în viață
• 1921 – 1925 – organizează expoziții personale în propriul atelier.
• 1923 – lucrează tot mai greu și se înbolnăvește
• 1924 – participă la Expoziția Internațională de la Veneția
• 1925 – participă la Expoziția Internațională de la Paris
• 1929 – organizează o expoziție retrospectivă
• 1934 – se stinge din viață.
• 1971 – i se organizează o expoziție retrospectivă (centenară) de către Muzeul de Artă din Craiova, ocazie în care sunt expuse 40 de picturi semnate de către Ipolit Strâmbu în perioada 1895 - 1930
• 1984 – i se organizează la Baia de Aramă o expoziție de către Muzeul de Artă din Drobeta Turnu-Severin.^[5]

Galerie imagini

• 
  „Femeie cu umbrelă”
• 
  „Fetiţă cusând”
• 
  „Fete în grădină”
• 
  „Maternitate”
• 
  „Portretul unui ţăran”
• 
  „Visare”
• 
  „Nud culcat pe fond de covor”
• 
  „Cochetărie”
• 
  „Vas cu flori”
• 
  „Canceu cu trandafiri şi crizanteme”
• 
  „Şalul înflorat”
• 
  „Peisaj”

Note

1. Pictorul Ipolit Strâmbu
2. (PDF) https://www.romdidac.ro/custom_images/37.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. „Gloria lui Ipolit Strambulescu - Ziarul Financiar”. www.zf.ro.
4. Extraordinarul interpret al personajului Ion al lui I.L.Caragiale din piesa Năpasta, căruia i-a făcut portretul.
5. „copie arhivă”. Arhivat din original la 15 aprilie 2015. Accesat în 1 ianuarie 2011.
6. „Colina de la Baia Mare”. Arhivat din original la 21 iunie 2010. Accesat în 1 ianuarie 2011.
7. „Valoroasa creație a înaintașilor: Stoica D” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 8 decembrie 2022. Accesat în 1 ianuarie 2011.

Bibliografie

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ipolit Strâmbescu

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Petre Oprea, “Ipolit Strîmbulescu, artist și profesor, 1871-1934”, în “S.C.I.A.”, nr.1/1963, p.237-245
• Paul Rezeanu, “Ipolit Strâmbu” în “Pictori mai puțin cunoscuți”, Ed. Alma, Craiova, 2009, p. 72-77

Legături externe

• ro Baia de Arama - Ipolit Strâmbu, 2008 Arhivat în 15 aprilie 2015, la Wayback Machine.
• Gloria lui Ipolit Strambulescu, 30 septembrie 2008, Remus Andrei Ion, Ziarul de Duminică