Ipocrizia este simularea unei virtuți sau a unei atitudini favorabile, ascunzând de fapt adevăratul caracter, mai ales cu privire la convingerile morale și religioase; prin urmare, într-un sens general, ipocrizia înseamnă disimulare, prefăcătorie sau falsitate.
Ipocrizia este practica unei persoane de a manifesta același comportament pe care îl critică atunci când este urmat de alte persoane. În termenii psihologiei morale, ea este eșecul de a respecta propriile reguli și principii morale asumate public.[1] Printre cele mai frecvent întâlnite tipuri de ipocrizie se numără, potrivit filozofului britanic David Runciman, pretenția că știi ceva care îți este necunoscut, pretenția că ai o atitudine pe care nu o poți dovedi, pretenția că ești loial fără să fii și pretenția că ai fi cine nu ești.[2] Jurnalistul politic american Michael Gerson a afirmat că ipocrizia politică este „folosirea conștientă a unei măști pentru a păcăli publicul și a obține beneficii politice”.[3]
Cuvântul ipocrizie provine din grecescul ὑπόκρισις (hypokrisis), care înseamnă „invidios”, „prefăcut”, „fricos” sau „fățarnic”.[4] Cuvântul ipocrit este derivat din cuvântul grecesc ὑποκριτής (hypokritēs), substantiv asociat cu ὑποκρίνομαι (hypokrinomai), care înseamnă „prefăcătorie”, probabil din cauza faptului că recitarea unui text dramatic de către un actor implica un anumit nivel de interpretare.
În mod alternativ, cuvântul este o combinație între prefixul grecesc hypo-, care înseamnă „sub”, și verbul krinein, care înseamnă „a examina”. Astfel, sensul original implică existența unui deficit al capacității de evaluare sau de decizie. Această deficiență, care se referă la convingerile și sentimentele proprii ale unei persoane, formează înțelesul contemporan al cuvântului.[5]
Alicke Mark D., Klotz M.L., Breitenbecher David L., Yurak Tricia J., Vredenburg Debbie S. (). „Personal contact, individuation, and the better-than-average effect”. Journal of Personality and Social Psychology. 68 (5): 804–825. doi:10.1037/0022-3514.68.5.804.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Alicke M., Gordon E., Rose D. (). „Hypocrisy: What counts?”. Philosophical Psychology. 26 (5): 1–29. doi:10.1080/09515089.2012.677397.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Byrne, R.W. & Whiten, A. (1988). Machiavellian intelligence: Social expertise and the evolution of intellect in monkeys, apes, and humans. Oxford: Clarendon Press.
Cross, K.P. (1977). "Not Can, But Will College Teaching Be Improved?" New Directions for Higher Education.
la Cour A., Kromann J. (). „Euphemisms and hypocrisy in corporate philanthropy”. Business Ethics: A European Review. 20 (3): 267–79. doi:10.1111/j.1467-8608.2011.01627.x.
Davidson, Jenny (2004). Hypocrisy & the Politics of Politeness: Manners & Morals from Locke to Austen. 242 pp. excerpt
Epley, N. (2000-12-01). "Feeling 'Holier Than Thou'". Journal of Personality and Social Psychology.
Greene M., Low K. (). „Public integrity, private hypocrisy, and the moral licensing effect”. Social Behavior and Personality. 42 (3): 391. doi:10.2224/sbp.2014.42.3.391.
Heine S.J. (). „Culture, self-discrepancies, and self-satisfaction”. Personality & Social Psychology Bulletin.
Jay, Martin (2012). The Virtues of Mendacity: On Lying in Politics. excerpt
Jung, C.G. (1966). Two Essays on Analytical Psychology, Collected Works, Volume 7, Princeton UP ISBN: 0-691-01782-4.
Kahneman, D. (2011). Thinking, fast and slow. New York: Farrar, Straus & Giroux.
Kuhn, D. (1991). The skills of argument. Cambridge UP.
Kurzban, Robert (2010). Why everyone (else) is a hypocrite: Evolution and the modular mind. Princeton UP.
Lammers Joris, Stapel Diederik A., Galinsky Adam D. (). „Power increases hypocrisy moralizing in reasoning, immorality in behavior”. Psychological Science. 21 (5): 737–44. doi:10.1177/0956797610368810. PMID20483854.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Laurent S.M., Clark B.A.M., Walker S., Wiseman K.D. (). „Punishing hypocrisy: The roles of hypocrisy and moral emotions in deciding culpability and punishment of criminal and civil moral transgressors”. Cognition & Emotion. 28 (1): 59–83. doi:10.1080/02699931.2013.801339. PMID23725235.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Perkins, D.N., Farady, M. & Bushey, B. in Voss, J.F., Perkins, D.N. & Segal, J.W. (1991). Informal reasoning and education. Hillsdale, NJ: L. Erlbaum Associates.
Renzo M (). „Fairness, self-deception and political”. Philosophical Studies. 169 (3): 467–88. doi:10.1007/s11098-013-0203-x.
Ross, L. & Ward, A. (1996). "Naive realism in everyday life: Implications for social conflict and misunderstanding" in T. Brown, E.S. Reed & E. Turiel (Eds.), Values and knowledge Hillsdale, NJ: Erlbaum.
Rustichini Aldo, Claire Villeval Marie (). „Moral hypocrisy, power and social preferences”. Journal of Economic Behavior & Organization. 107: 10–24. doi:10.1016/j.jebo.2014.08.002.
Shaw Victoria F (). „The cognitive processes in informal reasoning”. Thinking & Reasoning. 2 (1): 51–80. doi:10.1080/135467896394564.
Von Hippel William, Trivers Robert (). „The evolution and psychology of self-deception”. Behavioral and Brain Sciences. 34 (1): 1–16. doi:10.1017/s0140525x10001354. PMID21288379.
Vaara E (). „Post‐acquisition integration as sensemaking: Glimpses of ambiguity, confusion, hypocrisy, and politicization”. Journal of Management Studies. 40 (4): 859–94. doi:10.1111/1467-6486.00363.
Wagner T., Lutz R.J., Weitz B.A. (). „Corporate hypocrisy: Overcoming the threat of inconsistent corporate social responsibility perceptions”. Journal of Marketing. 73 (6): 77–91. CiteSeerX10.1.1.463.1501. doi:10.1509/jmkg.73.6.77.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Wallace R (). „Hypocrisy, moral address, and the equal standing of persons”. Philosophy & Public Affairs. 38 (4): 307–41. doi:10.1111/j.1088-4963.2010.01195.x.
Wason P.C. (). „On the Failure to Eliminate Hypotheses in a Conceptual Task”. Quarterly Journal of Experimental Psychology.
Wieting, Stephen G. (2016). The Sociology of Hypocrisy: An Analysis of Sport and Religion. Routledge.
Wright, R. (1995). The moral animal: Evolutionary psychology and everyday life. New York: Vintage Books.