Ion C. Chițimia
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ion C. Chițimia (n. 22 mai 1908, Albulești, Mehedinți (?) – d. 19 februarie 1996) a fost un filolog român, cercetător științific în domeniile literaturii, istoriei literare, profesor universitar și publicist. Specializare în literatura veche, literatura poloneză și folclor.
Ion C. Chițimia | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() |
Decedat | (87 de ani) ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | filolog[*] lingvist specialist în literatură[*] istoric literar[*] folclorist[*] cadru didactic universitar[*] publicist jurnalist ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Biografie
Învățământul secundar l-a absolvit la liceul „Traian” din Turnu Severin. În cadrul studiului de filologie și lingvistică la București, i-a avut profesori pe Nicolae Cartojan și Ovid Densusianu. Studii de specializare la Universitatea din Varșovia (1934-1938; printre profesori a fost Julian Krzyzanowski), care l-au consacrat ca polonist.
S-a implicat, împreună cu un grup de membri ai Societății pentru relații culturale și economice româno-cehoslovace (Společnost pro kulturní a hospodářske styky s Rumunskem, în publicarea revistei slavo-române Românoslavica. Revue des études slavoroumaines,[2][3] al cărei comitet de redacție avea sediul la Praga.[3][4] Comitetul de redacție al revistei era format din Vladimír Buben (redactor responsabil),[2][3][4] Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Pandele Olteanu (coredactor), Bohuslav Havránek, Karel Krejčí, Gh. Staca, Josef Macůrek, J. Š. Kvapil, Ján Stanislav, I.C. Chițimia,[2][3] Damian Bogdan, Frank Wollman[2] și Josef Vašica (membri).[3] Revista, care urma să publice studii istorice, etnografice, lingvistice și arheologice, în limbile franceză și română,[3] cu privire la relațiile româno-slave și îndeosebi româno-cehoslovace, a apărut într-un singur număr, în 1948.[2]
Activitatea de cercetare[5]
Domeniile de interes deosebit
- studii despre cultura și literatura română veche, cu prelungiri spre cea modernă (Nicolae Bălcescu, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Grigore Alexandrescu etc.)
- studii despre civilizația și literatura poloneză (Maciej Miechowita, Adam Mickiewicz, Jarosław Iwaszkiewicz („Eleuter”), Martin Kromer, Jan Kochanowski, Maria Konopnicka etc.)
- studii despre folclor și cărțile populare
- studii de literatură universală și comparată
Publicistica
Debutul publicistic l-a avut ca medievist cu teza de licență despre cronicile slavo-române din secolul al XVI-lea, îndeosebi cu un studiu despre Cronica lui Ștefan cel Mare, publicat în 1939 în Cercetări literare[6].
Printre primii care i-au recunoscut calitățile de cercetător au fost Nicolae Cartojan (în Istoria literaturii române vechi[7]) și Constantin C. Giurescu (în Revista istorică română, 1943)[8].
Bibliografie (parțială)
Studii și antologii
- Începuturile scrisului în limba română
- Antologie de literatură populară (I-III, 1953-1967)
- Cărțile populare în literatura românească, I-II, EPL, București, 1963 (împreună cu Dan Simonescu)
- Folcloriști și folcloristică românească, 1968
- Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971
- Probleme de bază ale literaturii române vechi, 1972 (inter alia, despre circulația și relevanța narațiunilor populare Esopia, Alexandria, Archirie și Anadan)
- Istoria teatrului în Moldova, 1975 (împreună cu T. T. Burada)
Ediții îngrijite
- Biblia de la București, 1988 - coordonatorul ediției
Articole în periodice de specialitate
- L'évolution de la fable en tant que structure et art littéraires, în: Zagadnienia Rodzajow Literackich, 15:2, 1972 (p. 29-35)
- L'évolution du type de la fable ésopique dans les littératures européennes, în: Actes du VIe Congrès de l'Association internationale de littérature comparée, éd. Michel Cadot et al., Stuttgart, Bieber, 1975 (p. 597-600)
Note
Vezi și
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.