From Wikipedia, the free encyclopedia
Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație internațională cu 188 de state membre. A fost constituită prin Tratatul de la Bretton Woods din iulie 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.
| International Monetary Fund | |
 | |
| Abreviere | FMI |
|---|---|
| Înființare | 27 decembrie 1945 |
| Tip | Instituțiile financiare internaționale |
| Scop/Misiune | Promovarea cooperării monetare internaționale, facilitarea comerțului internațional, stimularea creșterii economice durabile, punerea la dispoziție a resurselor membrilor care întâmpină dificultăți în balanța de plăți[1] |
| Sediu | Washington, D.C. U.S. |
| Locație | Sediu în Washington, D.C. |
| Coordonate | 38°53′56″N 77°02′39″W |
| Apartenență | 190 țări |
| Limbi oficiale | Engleză[2] |
| Director general (MD) | Kristalina Georgieva |
| Organ principal | Consiliul guvernatorilor |
| Organizația mamă | Națiunile Unite[3][4] |
| Personal | 2.400[1] |
| imf.org | |
Modifică date / text  | |
Pe 22 iulie 1944 a avut loc Conferința de la Bretton Woods pentru restructurarea relațiilor internaționale monetare și financiare. Peste 40 de țări au participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedea proceduri și reguli care să guverneze economia mondială. Acest acord a condus la înființarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD, cunoscută și sub numele de Banca Mondială) și Fondului Monetar Internațional. Aceste instituții sunt cunoscute drept gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o rată de schimb valutar stabilă, având ca referință standard aurul, dolarul fiind singura monedă convertibilă în aur.
FMI are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei.
Resursele fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea economică a fiecărei țări. Fiecare stat achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda națională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă.
FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce activitățile curente.
| Perioada | Nume |
|---|---|
| 1946–1951 | Camille Gutt |
| 1951–1956 | Ivar Rooth |
| 1956–1963 | Per Jacobsson |
| 1963–1973 | Pierre-Paul Schweitzer |
| 1973–1978 | Johan Witteveen |
| 1978–1987 | Jacques de Larosière |
| 1987–2000 | Michel Camdessus |
| 2000–2004 | Horst Köhler |
| 2004–2007 | Rodrigo de Rato |
| 2007-2011 | Dominique Strauss-Kahn |
| 2011 | John Lipsky (interimar) |
| 2011-prezent | Christine Lagarde |
Deciziile majore necesită o majoritate de 85% din voturi, o supermajoritate.[5] Statele Unite ale Americii a fost mereu singura țară care poate bloca o decizie a FMI. Tabelul următor arată primele 20 de țări în funcție de numărul de voturi (2 220 817 voturi în total). Cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene au împreună 710 786 de voturi (32,07%).[6]
În data de 23 octombrie 2010, miniștrii de finanțe din G-20 au fost de acord cu o reformă a Fondului Monetar Internațional prin acordarea a 6% din voturi anumitor țări în curs de dezvoltare.
| Cotele statelor membre și puterea de vot (Atenție: puterea de vot înainte de modificările făcute în octombrie 2010) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Nicolae Văcăroiu despre Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional: [7][8]
„ Personal, nu cunosc vreo țară care să fi obținut succese în urma aplicării măsurilor de ajustare structurală impuse de FMI și Banca Mondială. Din contră, au avut ca efect adâncirea crizei economice, agravând situația deja critică a celor săraci.”
Conform lui Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Argentina, după ce această țară a „renunțat la păguboasele sfaturi ale FMI”, țara a avut o creștere economică spectaculoasă, iar „politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci și tuturor cetățenilor săi.”[9]
România a devenit membră a Fondului Monetar Internațional la 15 decembrie 1972. Începând cu 1975 și până în prezent (2019) România a obținut de la Fondul Monetar Internațional 13 împrumuturi, toate au fost acorduri de tip Stand-By. Primul împrumut acordat de Fondul Monetar Internațional României, a fost de tip Acord aprobat la 3 octombrie 1975 și finalizat la 2 octombrie 1976. România a primit 95 milioane de drepturi speciale de tragere.
Al doilea Acord Stand-By a fost aprobat la 9 septembrie 1977 și încheiat la 8 septembrie 1978, țara noastră primind 64,1 milioane DST.
Un alt acord, cel de-al treilea, a fost aprobat la 15 iunie 1981. Acest acord, prin care România trebuia să primească 1 102,5 milioane DST, a fost reziliat la 14 ianuarie 1984. Astfel, România a primit doar 817,5 milioane DST.
| Sumele sunt în moneda DST [10] | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
