Igor Fiodorovici Stravinski (n. , Oranienbaum, Gubernia Sankt Petersburg(d), Imperiul Rus – d. , New York City, New York, SUA) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet.
Ekaterina Gavrilovna Nosenko[*][[Ekaterina Gavrilovna Nosenko (Russian-born French painter and amanuensis)|]] (–) Vera de Bosset[*][[Vera de Bosset (American ballet dancer (1889-1982))|]] (–)
RCA Victor[*][[RCA Victor (US international record label)|]] Columbia Records CBS[*][[CBS (international major record label 1962–1990; established by CBS Records)|]]
The Rite of Spring[*][[The Rite of Spring (ballet music by Igor Stravinsky, composed for the ballet of the same title by Vaslav Nijinsky)|]] Movements for Piano and Orchestra[*][[Movements for Piano and Orchestra (musical composition)|]] Symphony in E-flat[*][[Symphony in E-flat (musical work; symphony in four movements composed by Igor Stravinsky)|]] Scherzo fantastique[*][[Scherzo fantastique (musical composition)|]] Petrushka[*][[Petrushka (1911 ballet by Igor Stravinsky, Michel Fokine and Alexandre Benois, Ballets Russes)|]] Jar-ptița[*][[Jar-ptița (1910 ballet by Igor Stravinsky)|]]
Igor Stravinski s-a născut la Oranienbaum (astăzi Lomonosov), în apropiere de St. Petersburg. Face studii de Drept, dar ia și lecții de pian, apoi devine elevul compozitorului Nikolai Rimski-Korsakov, reputat maestru în arta orchestrației. Primele lucrări ale tânărului Igor, Focuri de artificii și Scherzo fantastic, entuziasmează pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor "Ballets Russes" din Paris, care îi comandă compoziții pentru ansamblul său. Rezultatul este muzica de balet Pasărea de Foc, a cărei reprezentație în 1910 stupefiază, dar și entuziasmează publicul parizian, conștient că se află în pragul unui nou stil în muzică. Urmează Petrușka (1911), splendida poveste muzical-coreografică pe motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps („Ritualul primăverii”), izbucnește însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adversarii, care nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte entuziaștii susținători ai noului gen. Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit „muzică modernă clasică tonală serială.”
Igor Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella (1919-1920), pe teme de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928), la experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti Marci (1955). În ceea ce privește muzica operistică, Stravinsky adoptă un stil eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră.
După ce a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța, la vârsta de 58 de ani se stabilește definitiv în America, fiind mai ales activ ca dirijor de orchestră și autor de cronici muzicale. Continuă să compună muzică pentru balet (Orpheus, 1947; Agon, 1957), Compoziții corale (Messe pentru cor și dublu quintet de suflători, 1944-1948; Abraham and Isaak, 1963; Requiem Canticles, 1966; Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948).
Igor Stravinski moare în urma unui infarct la 6 aprilie1971 în apartamentul său din New York. Este înmormântat la Veneția în cimitirul San Michele[18][19].
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
