Porumbel neozeelandez

Porumbel neozeelandez
	Hemiphaga novaeseelandiae
Stare de conservare
	; Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Columbiformes
Familie:	Columbidae
Gen:	Hemiphaga
Specie:	H. novaeseelandiae
Nume binomial
	Hemiphaga novaeseelandiae; (Gmelin, 1789)
Sinonime
	Columba novaeseelandiae Gmelin; Carpophaga novaeseelandiae (Gmelin);
	Modifică text

Porumbelul neozeelandez (Hemiphaga novaeseelandiae) sau porumbelul maori sau kererū este o specie de pasăre columbiformă din familia Columbidae, endemică pentru Noua Zeelandă. Porumbeii din Noua Zeelandă aparțin familiei Columbidae, subfamilia Treroninae, care se găsește în Asia de Sud-Est, Africa și Noua Zeelandă.^[2] Membrii acestei familii se hrănesc în general cu fructe, în special drupe.^[3]

Informații pe scurt Stare de conservare, Clasificare științifică ...

Închide

Taxonomie

Ornitologul englez John Latham^⁠(d) a scris despre porumbelul maori în A General Synopsis of Birds din 1783, dar nu i-a dat un nume științific.^[4] Naturalistul german Johann Friedrich Gmelin i-a dat prima descriere oficială în 1789, plasând-o în genul Columba ca C. novaeseelandiae,^[5] iar Latham a numit-o Columba zealandica în Index Ornithologicus din 1790.^[6] Genul Hemiphaga a fost introdus de naturalistul francez Charles Lucien Bonaparte în 1854, specia tip pentru acest gen fiind Hemiphaga novaeseelandiae.^[7] Numele genului Hemiphaga provine din greaca veche hēmi care înseamnă „jumătate” sau „mic”, și ultimele silabe ale numelui genului Carpophaga (literal „mâncător de fructe”), un gen de porumbei acum desființat, ai cărui reprezentanți se hrănesc cu fructe. Bonaparte a considerat porumbelul maori undeva la jumătatea distanței dintre genurile Carpophaga și Megaloprepia (astăzi Ptilinopus).^[8] Denumirea generică novaeseelandiae înseamnă „din Noua Zeelandă”. Uniunea Internațională a Ornitologilor a desemnat numele comun „porumbelul neozeelandez” pentru această pasăre.^[9] Maori, populația indigenă a Noii Zeelande, se referă la porumbelul maori cel mai frecvent ca kererū iar o varietate de surse obișnuite folosesc acum numele kererū pentru specie.^[10]^[11]^[12]^[13]^[14]^[15]

Există două subspecii care diferă în ceea ce privește culoarea și forma penajului:^[16]

H. novaeseelandiae novaseelandiae, care încă supraviețuiește
H. novaeseelandiae spadicea, originar din Insula Norfolk, a dispărut. Considerată o specie de Clements.

Galerie

Note

[1]
BirdLife International (2022). „Hemiphaga novaeseelandiae”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T22727557A209064496. Accesat în 23 iulie 2022.
[2]
Enciclopedia Britannica online
[3]
Falla, R. A., R. B. Sibson, and E. G. Turbott (1979). The new guide to the birds of New Zealand and outlying islands. Collins, Auckland.
[4]
Latham, John (1783). General Synopsis of Birds. 2. London, England: Benj. White. p. 640. Arhivat din original la 21 septembrie 2021. Accesat în 21 septembrie 2021.
[5]
Gmelin, Johann Friedrich (1789). Systema naturae per regna tria naturae : secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1. Leipzig, Germany: Impensis Georg Emanuel Beer. p. 773. Arhivat din original la 21 septembrie 2021. Accesat în 21 septembrie 2021.
[6]
Latham, John (1790). Index ornithologicus. 2. London, England: Leigh & Sotheby. p. 603. Arhivat din original la 21 septembrie 2021. Accesat în 21 septembrie 2021.
[7]
Bonaparte, Charles Lucien (1854). „Coup d'oeil sur les pigeons (deuxième partie)”. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences (în French). 39: 1072–1078 [1076–1077]. Arhivat din original la 21 octombrie 2021. Accesat în 15 octombrie 2021.
[8]
Gray, Jeannie; Fraser, Ian (2013). Australian Bird Names: A Complete Guide. Collingwood, Australia: CSIRO Publishing. p. 23. ISBN 9780643104709. Arhivat din original la 19 februarie 2022. Accesat în 23 octombrie 2021.
[9]
Gill, Frank; Donsker, David, ed. (2021). „Pigeons”. World Bird List Version 11.2. International Ornithologists' Union. Arhivat din original la 19 octombrie 2021. Accesat în 14 septembrie 2021.
[10]
Ward, Janelle (2019). Rehabilitation guide for Kererū. Wellington, New Zealand: Department of Conservation. ISBN 978-0-473-50912-5. OCLC 1195888312.
[11]
Carpenter, Joanna K.; Walker, Susan; Monks, Adrian; Innes, John; Binny, Rachelle N.; Schlesselmann, Ann-Kathrin V. „Factors limiting kererū (Hemiphaga novaeseelandia) populations across New Zealand” (PDF). New Zealand Journal of Ecology[*] (în engleză). ISSN 0110-6465. Wikidata Q107407131.
[12]
Weaver, S. (1997). „The Call of the Kererū: The Question of Customary Use”. The Contemporary Pacific. 9 (2): 383–398. Arhivat din original la 19 februarie 2022. Accesat în 3 iulie 2021.
[13]
Emeny, Myfanwy T.; Powlesland, Ralph G.; Henderson, Ian M.; Fordham, Robin A. (2009). „Feeding ecology of kererū (Hemiphaga novaeseelandiae) in podocarp–hardwood forest, Whirinaki Forest Park, New Zealand”. New Zealand Journal of Ecology. 33 (2): 114–124. JSTOR 24060614. Arhivat din original la 23 septembrie 2021. Accesat în 3 iulie 2021.
[14]
„Help us save the kererū”. World Wide Fund for Nature (New Zealand). Arhivat din original la 28 septembrie 2021. Accesat în 28 septembrie 2021.
[15]
„Public asked to help with Great Kererū Count”. Stuff (în engleză). 17 septembrie 2019. Arhivat din original la 28 septembrie 2021. Accesat în 28 septembrie 2021.
[16]
Higgins, P. J.; Davies, S. J. J. F., ed. (1996). Handbook of Australian, New Zealand and Antarctic Birds: Volume 3: Snipe to Pigeons (PDF). Melbourne, Victoria: Oxford University Press. pp. 1016–1025. ISBN 978-0-19-553070-4. Arhivat din original (PDF) la 29 octombrie 2021. Accesat în 16 octombrie 2021.

Legături externe

Materiale media legate de Hemiphaga novaeseelandiae la Wikimedia Commons

Date legate de Hemiphaga novaeseelandiae la Wikispecies
The Kererū Discovery Project, a programme for New Zealanders to help arrest the decline of the species through awareness and action in their own gardens
The Great Kererū Count Arhivat în 27 iunie 2021, la Wayback Machine., an annual citizen science project counting kererū throughout New Zealand
Project Kererū, a voluntary community based conservation project
Photo of pigeon trough (snare) in Te Ara

[iucn_status_12_November_2021-1] [1]
BirdLife International (2022). „Hemiphaga novaeseelandiae”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T22727557A209064496. Accesat în 23 iulie 2022.

[2] [2]
Enciclopedia Britannica online

[Fallaetal79-3] [3]
Falla, R. A., R. B. Sibson, and E. G. Turbott (1979). The new guide to the birds of New Zealand and outlying islands. Collins, Auckland.

[latham1783-4] [4]
Latham, John (1783). General Synopsis of Birds. 2. London, England: Benj. White. p. 640. Arhivat din original la 21 septembrie 2021. Accesat în 21 septembrie 2021.

[5] [5]
Gmelin, Johann Friedrich (1789). Systema naturae per regna tria naturae : secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1. Leipzig, Germany: Impensis Georg Emanuel Beer. p. 773. Arhivat din original la 21 septembrie 2021. Accesat în 21 septembrie 2021.

[6] [6]
Latham, John (1790). Index ornithologicus. 2. London, England: Leigh & Sotheby. p. 603. Arhivat din original la 21 septembrie 2021. Accesat în 21 septembrie 2021.

[7] [7]
Bonaparte, Charles Lucien (1854). „Coup d'oeil sur les pigeons (deuxième partie)”. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences (în French). 39: 1072–1078 [1076–1077]. Arhivat din original la 21 octombrie 2021. Accesat în 15 octombrie 2021.

[Fraser13-8] [8]
Gray, Jeannie; Fraser, Ian (2013). Australian Bird Names: A Complete Guide. Collingwood, Australia: CSIRO Publishing. p. 23. ISBN 9780643104709. Arhivat din original la 19 februarie 2022. Accesat în 23 octombrie 2021.

[ioclist-9] [9]
Gill, Frank; Donsker, David, ed. (2021). „Pigeons”. World Bird List Version 11.2. International Ornithologists' Union. Arhivat din original la 19 octombrie 2021. Accesat în 14 septembrie 2021.

[10] [10]
Ward, Janelle (2019). Rehabilitation guide for Kererū. Wellington, New Zealand: Department of Conservation. ISBN 978-0-473-50912-5. OCLC 1195888312.

[Carpenter-11] [11]
Carpenter, Joanna K.; Walker, Susan; Monks, Adrian; Innes, John; Binny, Rachelle N.; Schlesselmann, Ann-Kathrin V. „Factors limiting kererū (Hemiphaga novaeseelandia) populations across New Zealand” (PDF). New Zealand Journal of Ecology[*] (în engleză). ISSN 0110-6465. Wikidata Q107407131.

[Weaver-12] [12]
Weaver, S. (1997). „The Call of the Kererū: The Question of Customary Use”. The Contemporary Pacific. 9 (2): 383–398. Arhivat din original la 19 februarie 2022. Accesat în 3 iulie 2021.

[:7-13] [13]
Emeny, Myfanwy T.; Powlesland, Ralph G.; Henderson, Ian M.; Fordham, Robin A. (2009). „Feeding ecology of kererū (Hemiphaga novaeseelandiae) in podocarp–hardwood forest, Whirinaki Forest Park, New Zealand”. New Zealand Journal of Ecology. 33 (2): 114–124. JSTOR 24060614. Arhivat din original la 23 septembrie 2021. Accesat în 3 iulie 2021.

[14] [14]
„Help us save the kererū”. World Wide Fund for Nature (New Zealand). Arhivat din original la 28 septembrie 2021. Accesat în 28 septembrie 2021.

[15] [15]
„Public asked to help with Great Kererū Count”. Stuff (în engleză). 17 septembrie 2019. Arhivat din original la 28 septembrie 2021. Accesat în 28 septembrie 2021.

[hanzab-16] [16]
Higgins, P. J.; Davies, S. J. J. F., ed. (1996). Handbook of Australian, New Zealand and Antarctic Birds: Volume 3: Snipe to Pigeons (PDF). Melbourne, Victoria: Oxford University Press. pp. 1016–1025. ISBN 978-0-19-553070-4. Arhivat din original (PDF) la 29 octombrie 2021. Accesat în 16 octombrie 2021.

[2]

[3]

[1]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]