Gheorghe Pană

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghița, județul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Gheorghe Panǎ provine dintr-o familie de țărani săraci; la 14 ani s-a angajat ca ucenic la Rafinăria Româno-Americană, din Ploiești, unde a învățat meseria de strungar. A devenit membru de partid în octombrie 1947. A activat "pe linia" UTM-ului, fiind numit instructor în secția de Propagandă și Agitație a CC al UTM. Din 1951, a devenit șef de sector în Secția de Relații externe a CC al PMR. În 1958, a devenit șef al Secției de Propagandă și Agitație, fiind cooptat membru al Biroului Comitetului orășenesc de partid București, apoi secretar al acestuia. În 1964, a fost promovat adjunct al șefului al Secției de Propagandă și Agitație al CC al PMR. Din 1966, legăturile sale cu domeniul propagandistic au încetat. A fost încercat câțiva ani ca prim-secretar la Brașov. A revenit, după trei ani, pe funcție, în Capitală, ca membru al Consiliului de Stat. În aceeași perioadă, la începutul anilor '70, a "crescut" constant în funcții. A devenit membru al Consiliului Apărării, președintele Consiliului organizării economico-sociale, președintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, ministru al Muncii. Din 1980, a exercitat funcția de primar al Bucureștiului. Gheorghe Pană a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 -1989.^[1]

Gheorghe Pană
Politicianul Gheorghe Pană
Date personale
Născut	9 aprilie 1927 Gherghița, România
Decedat	, ,
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Prim-secretar la Brașov
Membru al Consiliului de Stat
Membru al Consiliului Apărării
Ministru al Muncii
Primar al Bucureștiului
În funcție 1981 – 1985
Membru al CC al PMR Membru al CPEX al PCR
Premii	1. Ordinul Muncii 2. Ordinul "Steaua Republicii Populare Române" 3. Ordinul "Republicii Socialiste România" 4. Ordinul "23 August" 5. Titlul de Erou al Muncii Socialiste 6. A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă
Partid politic	Partidul Comunist din România
Profesie	politician comunist
Modifică date / text

Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost președintele Consiliului Central al UGSR și ministru al muncii, și împreună cu Ilie Verdeț, a fost trimis de Ceaușescu la fața locului pentru negocieri, dar au eșuat.

A fost membru al CC al PMR, membru al CPEX al PCR, activist important în domeniul propagandei de partid, propulsor al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, prim-secretar de partid (PCR) și primar al municipiului București (1981-1985), ministru.

Funcții deținute la 22 decembrie 1989[2]

• membru al CC al PCR (din 1969) și al CPEx al CC al PCR (din 1974);
• vicepreședinte al Consiliului de Stat (din 1985);
• președinte al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (din 1986);
• deputat al Marii Adunări Naționale, ales în circumscripția Tudor Vladimirescu din municipiul București (din 1985).

Decorații[2]

• Ordinul Muncii, de două ori;^[3]
• Ordinul "Steaua Republicii Populare Române", clasa a V-a;
• Ordinul "Republicii Socialiste România";
• Ordinul "23 August";
• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”^[4]
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”^[4]
• Medalia "A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă";
• "Drapelul de stat" clasa a III-a a RPD Coreene.

Note

1. http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
2. „Gheorghe Pană, strungarul-ministru”. Arhivat din original la 5 martie 2016. Accesat în 16 noiembrie 2010.
3. Autentificare, idrept.ro
4. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Legături externe

• PRIMAR DE BUCUREȘTI Cine-a dărâmat Bucureștiul pentru a-l mulțumi pe dictator?, 2 mai 2011, Olivia Tulbure, Adevărul
• Gheorghe Pană, strungarul-ministru^{[nefuncțională]} , 13 noiembrie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național
• Memoria urmașilor de “foști”^{[nefuncțională]} , 24 noiembrie 2010, Cristina Diac, Jurnalul Național
• Gheorghe Pană, strungarul-ministru, 13 noiembrie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național