general și scriitor român From Wikipedia, the free encyclopedia
Gheorghe Băgulescu[1][2] (n. , Flămânda, Constanța, România – d. , Nisa, Franța) [3] a fost un general român, scriitor și colecționar de artă.
| Gheorghe Băgulescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Flămânda, Constanța, România |
| Decedat | (77 de ani) Nisa, Franța |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | diplomat militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general-maior |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a[*] () Ordinul Tezaurului Sacru clasa a III-a[*] () |
Modifică date / text  | |
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 1 Vânători în Bătălia de la Oituz, din anul 1917.
În 1926 s-a căsătorit la București cu Elena Dimitriu, de naționalitate franceză.
A fost numit atașat militar al Regatului României în Imperiul Japonez (1935-1939) și ambasador al României în Japonia, Manchuko și China (1941-1945).
A fost înaintat la gradul de general de brigadă în trupele de munte pe 14 septembrie 1940 „ca un exemplu al îndeplinirii datoriei și tăriei de caracter”.[5] La 28 februarie 1941 a fost numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Tokio.[6]
Recuperat de americani în 1946, emigrează mai târziu în sudul Franței, de unde va sprijini material CNR și pe generalul Nicolae Rădescu.
A fost un opozant al lui Alexandru Marghiloman. În urma publicării textului tratatului de pace semnat la încheierea Primului Război Mondial, "în numele conștiinței națonale", Băgulescu a lipit pe zidurile Iașilor un manifest violent la adresa lui Marghiloman și a "presei mercenare, puse în slujba inamicului", în care îl amența pe Marghiloman că "trebuie să existe pe undeva un suflet curat, un revolver încărcat sau o grenadă". A fost dat în judecată și achitat. A refuzat propunerea venită de la Carol al II-lea al României și de la Ion Antonescu, de a prelua portofoliul Ministerului de Interne. Se spune chiar că Băgulescu a fost contactat înaintea lui Antonescu pentru a prelua șefia statului, după abdicarea regelui în 1940.[7]
În 1943, la ordinul lui Hitler, s-a organizat de către Gestapo un atentat la viața lui Gheorghe Băgulescu. Scăpat cu viață, a fost ajutat de diplomați elvețieni și a reușit să fugă în S.U.A., de unde a plecat în Franța și s-a stabilit la Nisa, pe Coasta de Azur. În 1950 l-a cunoscut pe primarul localității Menton și a lăsat colecția sa de artă orientală acestei localități,[3] La Muzeul Carnoles des Beaux-Arts din Menton, se află la ora actuală 683 de stampe și 56 de kakemono-uri. În semn de recunoștință, a primit titlul de „Cetățean de onoare al orașului Nisa”.
Colonelului Gheorghe Băgulescu, atașat militar al României în Japonia, i-a fost decernat de către împăratul Japoniei Ordinul „Tezaurul Sacru” clasa a III-a în anul 1939, după apariția cărții Suflet japonez.[8]
În 1973, Ministerul Culturii din România a achiziționat pentru Muzeul Național de Artă al României o bogată colecție de artă chino-japoneză, care făcea parte din succesiunea generalului Gheorghe Băgulescu.[9]
A fost membru al Societății Scriitorilor Români.[10]
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 25 ianuarie 1918[4]:p. 122Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
