Gaspar Noé
From Wikipedia, the free encyclopedia
Gaspar Noé (pronunție în spaniolă: /gasˈpaɾ noˈe/; n. , Buenos Aires, Argentina) este un regizor argentinian cu domiciliul în Paris.[11][12] Acesta este fiul pictorului, scriitorului și intelectualului argentinian Luis Felipe Noé(d).[13]
| Gaspar Noé | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (61 de ani)[1][2][3][4]  Buenos Aires, Argentina[3][5] |
| Părinți | Luis Felipe Noé[*] |
| Căsătorit cu | Lucile Hadžihalilović[*] |
| Cetățenie |  Argentina[6][7] Franța[8] |
| Ocupație | regizor de film scenarist producător de film regizor[*] monteur[*] actor de film director de imagine scriitor producer[*] actor |
| Limbi vorbite | limba franceză limba spaniolă[9] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Paris |
| Alma mater | École nationale supérieure Louis-Lumière[*] |
| Organizație | European Graduate School[*] |
| Înălțime | 1,73 m[10] |
| Premii | Anexo:Premio al mejor guion del Festival de Cine de Sitges[*] () Anexo:Premio a la mejor película del Festival de Cine de Sitges[*] () |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
La începutul anilor 1990, Noé, alături de soția sa Lucile Hadžihalilović(d), au înființat companie de producție Les Cinémas de la Zone.[14] A regizat șapte lungmetraje: Seul contre tous(d) (1998), Ireversibil(d) (2002), Enter the Void(d) (2009), Love(d) (2015), Climax(d) (2018), Lux Æterna(d) (2019) și Vortex(d) (2021).
Biografie
Noé s-a născut în Buenos Aires, Argentina. Tatăl său - Luis Felipe Noé - este de origine spaniolă, italiană și franco-bască, în timp ce mama sa, Nora Murphy, este de origine irlandeză și spaniolă. Are o soră pe nume Paula. A locuit în New York timp de un an[când?] în copilărie, iar familia sa a emigrat în Franța în 1976 pentru a scăpa de situația politică din Argentina(d). Noé a absolvit Colegiul Louis Lumière(d) din Franța.[când?]
Cariera
Filmele sale sunt asociate unei mișcări cinematografice franceze denumite cinema du corps și, conform lui Tim Palmer(d), subiectele abordate sunt prezentate într-un context aflat sub semnul nihilismului sau disperării.[15] Noé sparge adesea cel de-al patrulea perete, adresându-se direct publicului prin folosirea tipografiei confruntative care urmărește „să deranjeze și să tulbure” privitorului, similar metodelor tipografice utilizate de Jean-Luc Godard.[16]
Trei dintre filmele sale prezintă personajul unui măcelar fără nume interpretat de Philippe Nahon(d): Carne(d), I Stand Alone și Ireversibil. Coloanele sonore ale filmelor Ireversibil și Climax au fost compuse de Thomas Bangalter(d).
Influențe
Noé a declarat în ediția din septembrie 2012 a revistei Sight & Sound(d) că vizionarea filmului 2001: O odisee spațială la vârsta de șapte ani i-a schimbat viața. Dacă ar fi fost lipsit de această experiență, acesta probabil nu ar fi devenit regizor.[17] Noé menționează, de asemenea, că filmul austriac Angst(d) (1983), regizat de Gerald Kargl(d), a avut o influență majoră asupra sa.[18]
Viața personală
Este căsătorit cu regizoarea Lucile Hadžihalilović(d).[19] Deși locuiește și lucrează în Franța, nu deține cetățenia franceză.[20]
Noé a suferit o hemoragie cerebrală aproape fatală la începutul anului 2020, întâmplare care a inspirat parțial intriga filmului său Vortex.[21]
Filmografie
Lungmetraje
| An | Titlu | Regizor | Scenarist | Producător | Editor |
|---|---|---|---|---|---|
| 1998 | I Stand Alone | Da | Da | Da | Da |
| 2002 | Irréversible | Da | Da | Nu | Da |
| 2009 | Enter the Void | Da | Da | Nu | Da |
| 2015 | Love | Da | Da | Da | Da |
| 2018 | Climax | Da | Da | Nu | Da |
| 2019 | Lux Æterna | Da | Da | Da | Nu |
| 2021 | Vortex | Da | Da | Nu | Nu |
Scurtmetraje
- Tintarella di luna (1985)
- Pulpe amère (1987)
- Carne (1991)
- Une expérience d'hypnose télévisuelle (1995)
- Sodomites(d)(1998)
- We Fuck Alone (1998) parte din Destricted(d)
- Intoxication (2002)
- Eva (2005)
- SIDA (2008) parte din 8
- Ritual (2012) parte din 7 Days in Havana(d)
- Shoot (2014) parte din Short Plays
Videoclipuri muzicale
- Animal Collective(d) - "Applesauce"
- Arielle – "Je Suis si Mince"
- Bone Fiction – "Insanely Cheerful"
- Nick Cave and the Bad Seeds – "We No Who U R"
- Placebo – "Protège-Moi"
- SebastiAn(d) – "Love in Motion"
- Thomas Bangalter – "Outrage" and "Stress" (ambele pentru Ireversibil)
- SebastiAn – "Thirst"
Note
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.