Fracție ordinară

Fracția ordinară (din latin. frāctus, frāctī = frângere, fragmentare) este termenul folosit în aritmetică pentru a denumi un număr rațional. Numărul de sub linia de fracție se numește numitor și arată în câte părți egale a fost împărțit întregul, iar cel de deasupra se numește numărător, arătând câte părți au fost luate în considerare.

Întreg tortul este împărțit în patru părți egale, o parte este scoasă

Denumirea a fost introdusă în terminologia românească în timpul domniei domnitorului reformator Grigore Alexandru Ghica, în anul 1852 .

Fracția ordinară ca raportul a două numere întregi

Reprezentarea fracției

O fracție care are numărătorul 3 și numitorul 4

Egalitatea fracțiilor

${\displaystyle {\frac {4}{6}}={\frac {6}{9}}}$ căci într-o proporție produsul mezilor este egal cu produsul extremilor ${\displaystyle 6\times 6=4\times 9\,}$

Bibliografie

Vasile BOBANCU, Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică româna, 1974

	Portal Matematică