Concursul Muzical Eurovision 1957

Concursul Muzical Eurovision 1957 a fost a doua ediție a Concursului Muzical Eurovision. A avut loc duminica, pe 3 martie 1957 în Frankfurt pe Main, Germania de Vest. A fost câștigată de TȚaările de Jos cu piesa „Net als toen” a lui Corry Brokken.^[1] Ca și prima ediție, și aceasta a fost, în principal, un program de radio, dar în perioada aceea a existat o creștere vizibilă a numărului de oameni care dețineau televizoare.

Concursul Muzical Eurovision 1957
Data finalei	3 martie 1957
Prezentator	Anaïd Iplicjian
Dirijor	Willy Berking
Supervizor executiv	Rolf Liebermann
Televiziune-gazdă	HR/NDR
Sală	Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks Frankfurt pe Main, Germania de Vest
Piesă câștigătoare	TȚaările de Jos „Net als toen”
Sistem de votare
Fiecare țară are 10 jurați, care acordă fiecare un punct cântecului lor preferat.
Număr de cântece	10
Debuturi	Austria  Danemarca  Regatul Unit
Harta participanților      Țări participante
Concursul Muzical Eurovision
◄ 1956 1958 ►
Modifică text

A existat o perioadă în care s-a împrăștiat un zvon conform căruia cântecul „Im Wartesaal zum großen Glück” al lui Walter Andreas Schwartz ar fi ieșit pe locul 2 la ediția din 1956 și de aceea ar fi găzduit Germania de Vest ediția din 1957. De fapt, nu numai că rezultatele s-au pierdut, dar nici regula că țara câștigătoare găzduiește următorul concurs nu fusese concepută încă, la acel timp plănuindu-se ca fiecare țară participantă să găzduiască evenimentul, însă, cum tot mai multe țări doreau să participe, acest lucru a devenit impractic.^[1]

Plasare

Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Frankfurt pe Main.

Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks, Frankfurt pe Main. Sala-gazdă a Concursului Muzical Eurovision 1957.

Concursul a avut loc în Frankfurt pe Main, care, pe vremea aceea, era unul dintre cele mai mari orașe din Germania de Vest. Sala aleasă a fost Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks, sală de concerte, fost studio de televiziune și fost sediu al Hessischer Rundfunk.^[2][3]

După ce fusese devastat în al Doilea Război Mondial la începutul anilor 1940, Frankfurt s-a renovat în anii 1950, devenind unul din cele mai proeminente centre financiare din Europa. Cu investiții provenind deopotrivă din instituții financiare naționale și internaționale, în 1957, anul în care s-a ținut concursul, deja apăreau primii zgârie-nori.^[4][5]

Format

În această ediție, cântecul italian a avut o durată de 5 minute și 9 secunde, în timp ce al Regatului Unit a durat numai un minut și 52 de secunde. De aceea, ulterior, s-a introdus o regulă care impune ca limită superioară durata de 3 minute pentru fiecare cântec. Această regulă rămâne și astăzi în vigoare.^[1]

Spre deosebire de anul precedent, au putut concura și duete. Birthe Wilke și Gustav Winckler, din Danemarca, au fost primii care au participat într-o astfel de formulă, La sfârșitul cântecului lor, aceștia au avut cel mai lung sărut care a existat vreodată în concurs. Desigur, numai deținătorii de televizoare l-au putut vedea. Acest lucru s-a datorat faptului că un membru al personalului de producție a uitat să dea un semnal prestabilit care să le comunice celor doi să termine sărutul.^[1]

Acesta a fost primul an în care membrii juriului au fost contactați prin telefon pentru a-și acorda voturile și, de asemenea, primul an în care Țările de Jos au câștigat concursul. O altă schimbare importantă a fost că juriile naționale nu au mai putut vota în favoarea cântecelor din propria țară.^[1]

Țări participante

Belgia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos și-au făcut a doua apariție, după debutul din 1956. Austria, Danemarca și Regatul Unit au apărut pentru prima oară; aceste țări doreau să participe încă din 1956, însă au aderat la Uniunea Europeană de Radio-Televiziune după termenul de înscriere a cântecelor – astfel, au ratat participarea. Astfel, în 1957, au participat un total de 10 țări, cu 3 mai mult decât în ediția inaugurală.^[1]

Dirijori Orchestra a fost condusă de următorii dirijori:[6]  Belgia,  Luxemburg,  Germania și  Elvetția – Willy Berking  Regatul Unit – Eric Robinson  Italia – Armando Trovajoli  Austria – Carl de Groof  TȚaările de Jos – Dolf van der Linden  Frantța – Paul Durand  Danemarca – Kai Mortensen

Artiști care au revenit Artist Țară Ani precedenți Poziții Corry Brokken  TȚaările de Jos 1956 7 Lys Assia  Elvetția 1956 01 10

Rezultate

	Țară	Limbă	Artist	Cântec	Traducere	Loc	Puncte
01	Belgia	olandeză	Bobbejaan Schoepen	„Straatdeuntje”	Melodia străzii	8	5
02	Luxemburg	franceză	Danièle Dupré	„Amours mortes (tant de peine)”	Iubire moartă (atâta durere)	4	8
03	Regatul Unit	engleză	Patricia Bredin	„All”	Tot	7	6
04	Italia	italiană	Nunzio Gallo	„Corde della mia chitarra”	Corzile chitarei mele	6	7
05	Austria	germană	Bob Martin	„Wohin, kleines Pony?”	Încotro, căluțule?	10	3
06	TȚaările de Jos	olandeză	Corry Brokken	„Net als toen”	Ca și atunci	1	31
07	Germania	germană	Margot Hielscher	„Telefon, Telefon”	Telefon, telefon	4	8
08	Frantța	franceză	Paule Desjardins	„La belle amour”	Iubirea frumoasă	2	17
09	Danemarca	daneză	Birthe Wilke și Gustav Winckler	„Skibet skal sejle i nat”	Nava va naviga în seara aceasta	3	10
10	Elvetția	franceză	Lys Assia	„L'enfant que j'étais”	Copilul ce eram odată	8	5

Tabel

		Rezultate
	Belgia	5							2		2	1
	Luxemburg	8			1	4	3
	Regatul Unit	6	1	1			1	1				2
	Italia	7	1	1	2			2			1
	Austria	3			2			1
	Țările de Jos	31	5	3	1	1	6		1	4	3	7
	Germania	8	1			1				6
	Franța	17	2	4	2			1	6		2
	Danemarca	10			2	3		5
	Elveția	5		1		1			1		2

Comentatori și purtători de cuvânt

Purtători de cuvânt Țară Nume 01  Elvetția Mäni Weber 02  Danemarca Bent Henius 03  Frantța Claude Darget 04  Germania Joachim FConcursul Muzical Eurovision 195uchsberger 05  TȚaările de Jos Willem Duys 06  Austria Karl Bruck 07  Italia Nunzio Filogamo 08  Regatul Unit David Jacobs 09  Luxemburg necunoscut 10  Belgia Bert Leysen

Comentatori Țară Comentatori Post  Austria Emil Kollpacher ORF  Belgia Anton Peters NIR Janine Lambotte INR  Danemarca Gunnar Hansen Statsradiofonien TV  Germania Wolf Mittler Deutsches Fernsehen  Elvetția Gianni Bisiach TSI Georges Hardy TSR Hans Rosenthal DRS  Frantța[7] Robert Beauvais RTF  Luxemburg Jacques Navadic Télé-Luxembourg  Italia Bianca Maria Piccinino Programma Nazionale  Regatul Unit Berkeley Smith BBC Television Service Tom Sloan BBC Light Programme  Suedia[8] Nils Linnman Radiotjänst TV  TȚaările de Jos[9] Piet te Nuyl Nederland 1

Referințe

1. the show „Eurovision Song Contest 1957” Verificați valoarea |url= (ajutor) (în engleză). EBU. Accesat în 11 iunie 2012.
2. „Location database - Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks” (în germană). film-commission-hessen.de. Accesat în 12 iunie 2012.
3. „Die singende Richterin: Corry Brokken” (în germană). Eurovision.de. Accesat în 12 iunie 2012.
4. „Reconstruction and the "Frankfurter Principle"” (în engleză). Messe Frankfurt. Arhivat din original la 27 mai 2014. Accesat în 20 octombrie 2012.
5. „Frankfurt City History” (în engleză). Tourist Information Offices Frankfurt. Arhivat din original la 14 septembrie 2013. Accesat în 20 octombrie 2012.
6. http://www.andtheconductoris.eu
7. „Concours Eurovision de la Chanson 1957” (în franceză). Songcontest.free.fr. 18 septembrie 2006. Accesat în 5 martie 2012.
8. Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), p. 10. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
9. „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză).Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)