Remove ads
From Wikipedia, the free encyclopedia
Constantin Cubleșan (n. 16 mai 1939, Cluj)[4] este un prozator, dramaturg, poet, critic și istoric literar român.
Constantin Cubleșan | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (85 de ani) Cluj, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | scriitor critic literar[*] istoric literar[*] jurnalist poet dramaturg prozator[*] pedagog[*] theatre manager[*] |
Limbi vorbite | limba română[1][2] |
Studii | Universitatea Babeș-Bolyai |
Patronaj | Tribuna (revistă)[3] Radio Cluj[3] |
Note | |
Premii | Ordinul Meritul Cultural |
Modifică date / text |
S-a născut la Cluj în familia învățătorului Grigore Cubleșan și a soției sale, Iolanda (n. Popa-Zaharonski). A învățat la Școala primară din comunele Traniș și Nearsova, după care a început studiile liceale la Huedin și le-a terminat la Școala medie Nr. 6 (fostul Liceu de Băieți Nr. 2) din Cluj în 1955, apoi a urmat cursurile Facultății de Filologie-Istorie-Filosofie, secția limba rusă, din cadrul Universității „Victor Babeș” din Cluj, obținând licența în 1959.[5] Mai târziu, în 1982, a obținut titlul de doctor în filologie al aceleiași universități cu teza Opera literară a lui Delavrancea.[4]
După absolvirea facultății a lucrat ca reporter și redactor la Studioul de Radio Cluj (1959-1962) și ca redactor la secția de artă și de critică literară a revistei Tribuna (1962-1972), unde a publicat aproape săptămânal cronici dramatice și cronici literare și a îndeplinit în perioada 1970-1971, alături de Augustin Buzura, postul de secretar general de redacție.[5] În 1972 s-a transferat la Editura Dacia din Cluj, unde a ocupat prin concurs postul de redactor-șef (1972-1980). A îndeplinit apoi funcțiile de director al Teatrului Național din Cluj-Napoca (1 octombrie 1980 - 31 decembrie 1987) și redactor-șef adjunct al revistei Steaua (1988-1999).[4]
A început să predea începând din 1991 ca profesor asociat la nou-înființata secție de teatru (transformată ulterior în facultate) de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. S-a transferat în 1999, în urma unui concurs, pe postul de conferențiar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, fiind avansat în anul 2002 la gradul de profesor universitar. Acolo a predat cursurile de Teoria literaturii și Estetica generală, iar din anul 2005 a fost conducător de doctorat în specialitatea Literatura română. În perioada 2000–2004 a îndeplinit funcția de prodecan al Facultății de Istorie și Filologie a Universității din Alba Iulia.[5]
A fost decorat în anul 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria A - „Literatură”.[6]
Profesorul I.D. Sârbu i-a remarcat calitățile literare în perioada studiilor liceale și l-a îndrumat către cenaclul Filialei Cluj al Uniunii Scriitorilor, condus de A.E. Baconski.[5] Cubleșan a debutat în anul 1956, cu poezii publicate în ziarul Făclia din Cluj.[7][8] A publicat în perioada studenției în paginile revistelor Steaua și Tribuna din Cluj.[5]
În anul 1964 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat editorial cu volumul de povestiri SF Nepăsătoarele stele (1968), publicând apoi proză științifico-fantastică în volumele Iarba cerului (1974; Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor), Paradoxala întoarcere (1978), Suflete mecanice (1992) și Galaxia termitelor (1993).[8] A publicat, de asemenea, nuvele din viața militară (Aproape de curcubeu, 1972), romanele Licheni (1974), Un gotic târziu (1975), ciclul Un anotimp pentru fiecare (I Sezonul crinilor roșii, 1985; II Porți deschise, 1986), Balada neterminată (1998), volume de versuri (Apropierea iernii, 1993; Vârsta amintirilor, 1995; Lumina din prăpastie, 1996; În oglinzile timpului, 1997; Meridiane lirice, 1998; Templul cu vise, 1999; Absent din Agora, 2001), piese de teatru (Teme provinciale, 1987) și cărți pentru copii (Pensiunea „Margareta”, 1982; Iepurilă Varză-Dulce, vol. I-IV, 1984-1985; Orașul de cretă colorată, 1986; La foc de tabără, 1989) etc.[8] Piesele de teatru scrise de el au fost reprezentate pe scenele teatrelor din Sibiu, Cluj, Arad, Satu Mare, Baia Mare, Turda, Brașov, Timișoara, Botoșani.[5]
Constantin Cubleșan s-a remarcat, de asemenea, ca eseist și critic și istoric literar. A publicat comentarii critice despre Barbu Delavrancea (1982), Ion Lăncrănjan (1993), Ioan Slavici (1994; 2001), Mihai Eminescu (1997; 1998; 2000; 2001; 2002; 2005; 2006; 2008; 2011), I.L. Caragiale (1999; 2012), Pavel Dan (1999; 2007), Liviu Rebreanu (2001; 2012; 2013), Nicolae Filimon (2003), Lucian Blaga (2005; 2010), Mihail Sebastian (2007), Emil Cioran (2007), Ion Creangă (2008), Constantin Virgil Gheorghiu (2011; 2016), Urmuz (2014). Articolele de critică literară publicate în reviste au fost adunate în vol. Miniaturi critice (1969), în timp ce articolele dedicate teatrului au fost cuprinse în vol. Teatrul – istorie și actualitate (1978) și Teatrul între civic și etic (1983). Ca urmare a bogatei activități critice pe care a desfășurat-o, Constantin Cubleșan a fost distins cu Premiul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor (1980; 1999).[8]
Și-a dedicat mai mult de două decenii studierii operei eminesciene, publicând mai multe volume de comentarii critice: Eminescu în conștiința criticii (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997), Eminescu în orizontul criticii (2000), Eminescu în oglinzile criticii (2001), Eminescu în universalitate (2002), Eminescu în reprezentări critice (2003), Eminescu în privirile criticii (2005) și Eminescu în comentarii critice (2008), la care se adaugă cercetări proprii ale universului eminescian incluse în volumele Luceafărul și alte comentarii eminesciene (1998), Cezara (2002) și Ciclul schillerian (2006).[9]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.