Conferința de la Wannsee

Conferința de la Wannsee a fost o întâlnire a oficialilor superiori ai Germaniei naziste, ținută în suburbia Wannsee a Berlinului în ziua de 20 ianuarie 1942.

Vila de pe malul lacului Wannsee (la adresa 56 - 58 Am Grossen Wannsee), unde s-a ținut Conferința de la Wannsee în 20 ianuarie 1942

Scopul conferinței, care a fost prezidată de Reinhard Heydrich, a fost informarea oficialilor naziști și înalților administratori guvernamentali despre planurile de aplicare a "Soluției finale a problemei evreiești", precum și asigurarea colaborării instituțiilor germane din punct de vedere logistic, mijloace de transport, alocarea de detașamente de pază, asigurarea secretului acțiunilor, propaganda, etc.^[1]

Lista participanților

Invitația subsecretarului Martin Luther la Conferința Wannsee, din partea lui Reinhard Heydrich

Într-o zi de iarnă, în 20 ianuarie 1942, au fost convocați într-o vilă izolată de pe malul lacului Wannsee, la periferia Berlinului următorii fruntași ai Germaniei naziste:

Nume	Imagine	Titlu	A reprezentat organizația	Sub conducerea:
SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich		Președinte, Comandantul RSHA Adjunctul Reich Protector al Boemiei și Moraviei	Schutzstaffel	Reichsführer-SS Heinrich Himmler
Dr. Josef Bühler		Secretar de stat	Guvernatorul General al Poloniei	Guvernator general Dr. Hans Frank
Dr. Roland Freisler		Secretar de stat	Ministerul de Justiție al Reich-ului	Ministrul de Justiție Dr. Franz Schlegelberger
SS-Gruppenführer Otto Hofmann		Șeful Comandamentului Central de Rasă și Reașezare SS (RuSHA)	Schutzstaffel	Reichsführer-SS Heinrich Himmler
SS-Oberführer Dr. Gerhard Klopfer		Secretar permanent	Cancelaria Partidului Nazist	Comandantul Cancelariei Partidului, Martin Bormann
Friedrich Wilhelm Kritzinger		Secretar permanent	Cancelaria Reichului	Ministrul și Șeful Cancelariei Reich-ului Dr. Hans Lammers
SS-Sturmbannführer Dr. Rudolf Lange		Comandantul SiPo si SD pentru districtul Lituania Comandant adjunct al SiPo și SD pentru Reichskommissariat Ostland.	SiPo si SD, RSHA, Schutzstaffel	General de brigadă-SS (germană SS-Brigadeführer) și general-maior de poliție Dr. Franz Walter Stahlecker
Dr. Georg Leibbrandt		Reichsamtleiter	Ministerul pentru teritoriile ocupate din est	Reich Minister pentru teritoriile ocupate din est Dr. Alfred Rosenberg
Martin Luther		Sub-secretar	Ministerul de Externe al Reich-ului	Ministrul de Externe al Reich-ului Joachim von Ribbentrop
Dr. Alfred Meyer		Gauleiter Secretar de Stat și ministru-adjunct la	Ministerul pentru Teritoriile Ocupate din Est	Ministrul pentru Teritoriile Ocupate din Est, Dr. Alfred Rosenberg
SS-Gruppenführer Heinrich Müller		Comandantul Amt IV (Gestapo)	Oficiul de Securitate al Reich-ului (RSHA), Schutzstaffel	Comandantul RSHA SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich
Erich Neumann		Secretar de Stat	Oficiul Autorității „Planului de patru ani”	Autoritatea „Planului de patru ani” Hermann Göring
SS-Oberführer Dr. Karl Eberhard Schöngarth		Comandant al SiPo și SD	SiPo si SD, RSHA, Schutzstaffel	Comandantul RSHA SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich
Dr. Wilhelm Stuckart		Secretar de Stat	Ministerul de Interne al Reich-ului	Ministrul de Interne al Reich-ului Dr. Wilhelm Frick
SS-Obersturmbannführer Adolf Eichmann		Secretarul Conferinței (a scris protocolul), Directorul Biroului IV B4 al Gestapo-ului, responsabil cu aplicarea soluției finale	Gestapo, RSHA, Schutzstaffel	Comandantul Amt IV SS-Gruppenführer Heinrich Müller

În cadrul documentelor pentru Conferință Adolf Eichmann a pregătit două liste, A și B care cuprindeau numărul de evrei care urmau să fie exterminați, defalcați pe țări: lista A cuprindea țările aliate (România), ocupate, ocupate parțial (Franța), sau aflate sub control german, iar lista B, state aflate sub influența germană, neutrale, sau în stare de război cu Germania (spre exemplu, Estonia fusese declarată purificată de evrei (în originalul germană : judenfrei), iar circa 1.000 de evrei care rămăseseră în Estonia după ocupația germană au fost exterminați la finele anului 1941)^[2].

Listele lui Adolf Eichmann

Lista A de evrei

• Germania: 131.800
• Austria: 43.700
• Polonia - zona anexată de Reich]: 420.000
• Polonia - zona ocupată: 2.284.000
• Districtul Bialistok (în Polonia de est aflată sub administrație germană civilă): 400.000
• Protectoratele Boemia și Moravia: 74.200
• Estonia: judenfrei
• Letonia: 3.500
• Lituania: 34.000
• Belgia: 43.000
• Danemarca: 5.600
• Franța - teritoriile ocupate: 165.000
  • Franța „liberă” (Vichy): 700.000
• Grecia: 69.600
• Olanda: 160.800
• Norvegia: 1.300

Lista B

• Bulgaria: 48.000
• Anglia (adică, Marea Britanie): 330.000
• Finlanda: 2.300
• Irlanda: 4.000
• Italia - inclusiv Sardinia: 58.000
• Albania: 200
• Croația: 40.000
• Portugalia: 3.000
• România - inclusiv Basarabia: 342.000
• Suedia: 8.000
• Elveția: 18.000
• Serbia: 10.000
• Slovacia: 88.000
• Spania: 6.000
• Turcia - partea europeană: 55.500
• Ungaria: 742.800
• URSS: 5.000.000 - inclusiv subtotalele pentru:
  • Belarus, în afară de Bialistok: 446.484
  • Ucraina: 2.994.684

Total: peste 11.000.000 de evrei

Pentru comparare, a se vedea Listele de evrei din Raportul Korherr din 18 ianuarie 1943.