Comuna Șelaru, Dâmbovița

Șelaru este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Fierbinți, Glogoveanu și Șelaru (reședința).^[2]

Șelaru
—  comună  —
Șelaru Șelaru (România) Poziția geografică
Coordonate: 44°29′8″N 25°18′19″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Dâmbovița
SIRUTA	68887
Reședință	Șelaru
Componență	Șelaru, Fierbinți, Glogoveanu
Guvernare
- primar al comunei Șelaru[*]​	Gheorghiță Matei[*]​[1] (PSD, octombrie 2020)
Suprafață
- Total	82,53 km²
Populație (2021)
- Total	3.090 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	137425
Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Așezare

Comuna se află în extremitatea sud-vestică a județului, la limita cu județele Argeș și Teleorman.

Demografie

Componența etnică a comunei Șelaru

     Români (91,23%)

     Romi (2,52%)

     Alte etnii (6,25%)

Componența confesională a comunei Șelaru

     Ortodocși (92,72%)

     Alte religii (0,94%)

     Necunoscută (6,34%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Șelaru se ridică la 3.090 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.494 de locuitori.^[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,23%), cu o minoritate de romi (2,52%).^[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,72%), iar pentru 6,34% nu se cunoaște apartenența confesională.^[5]

Politică și administrație

Comuna Șelaru este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Gheorghiță Matei[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[6]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	7
	Partidul Național Liberal	3
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Istoric

La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era inclus în plasa Glavacioc a județului Vlașca. Satul Șelaru făcea parte din comuna Glavacioc, reședința plășii, terenul aparținând statului după naționalizarea în 1864 a moșiei mănăstirii Glavacioc.^[7] Celelalte două sate formau comuna Fierbinți, cu 1587 de locuitori. În comuna Fierbinți, funcționau o biserică și o școală mixtă cu 3 clase în care în 1888 învățau 27 de elevi (din care două fete).^[8]

În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Șelaru, separată de comuna Glavacioc și formată doar din satul de reședință, cu 2030 de locuitori.^[9] Comuna Fierbinți era în aceeași plasă și păstra aceeași componență, având 2453 de locuitori.^[10]

În 1931, comuna Glavacioc avea să fie desființată, satul Glavacioc regăsindu-se din nou împreună cu satul Șelaru în aceeaași comună, denumită acum Șelaru.^[11]

În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au fost transferate raionului Găești din regiunea Argeș. În 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, județul Vlașca nu a mai fost reînființat, comunele fiind transferate inițial temporar județului Argeș, dar în final comuna Fierbinți a fost desființată și, împreună cu satul Șelaru din comuna Șelaru, au alcătuit comuna actuală ce a fost transferată județului Dâmbovița.^[12][13]

Personalități născute aici

• Ghiță Licu (1945 - 2014), handbalist.

Note

1. Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
2. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea nr. 290 din 2018. Parlamentul României.
3. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
4. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
6. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.
7. Lahovari, George Ioan (1902). „Șelarul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 509.
8. Lahovari, George Ioan (1900). „Fierbinți, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 354.
9. Melbert, N., ed. (1925). „Comuna Șelaru”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 816.
10. Melbert, N., ed. (1925). „Comuna Răscăeți”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 20.
11. „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 475. 15 iulie 1931.
12. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 31 octombrie2012. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
13. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 31 octombrie2012. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)