From Wikipedia, the free encyclopedia
Coana Chirița, pe numele ei de scenă Chirița Bârzoi, este personajul principal și eponim al unei serii de comedii scrise de Vasile Alecsandri.
În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător.
Se păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare:
Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, care era strănepoata Anastasiei Greceanu (1797-1859), soția vornicului Gheorghe Greceanu (1805-1851). Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părțile, dornici de amuzamente și aventuri galante. Se prea poate ca la una dintre ele să fi luat parte și Vasile Alecsandri. Se spune chiar că Alecsandri, în tinerețea sa, ar fi cerut în căsătorie pe una dintre fiicele Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe Coana Chirița:[1]
Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866.
Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această înnoire a situat societatea românească în fața pericolului de pierdere a identității, din cauza tendinței de a imita cultura occidentală și de a neglija tezaurul cultural național. Ciclul Chirițelor reprezintă o formă de manifestare împotriva împrumuturilor fără fond.[2]
Primul interpret al Chiriței a fost Matei Millo, în travesti, la 5 august 1850 „Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă”[3], continuând din 8 aprilie 1852 cu „Chirița în provinție”. Tradiția interpretării în travesti a fost continuată de actorii Miluță Gheorghiu de la 1 septembrie 1930, Petru Ciubotaru (din 1990) și Teodor Corban (din 1997).[4]
Tudor Mușatescu a scris o piesă nouă în care incorpora personajele din piesele lui Alecsandri, publicată cu titlul „Coana Chirița”, într-un volum cu 204 pagini, Editura Socec, 1930. Piesa a fost jucată la Teatrul Național, cu Sonia Cluceru, și publicată și în Biblioteca Teatrului Național (seria III) în 1943.
În 1969 Teatrul Național din București a reluat în viziunea regizorală inedită a lui Horea Popescu, adaptarea piesei Coana Chirița semnată de Tudor Mușatescu și Horea Popescu, din distribuție făcând parte Draga Olteanu Matei, Eugenia Popovici, Alexandru Giugaru, Dem Rădulescu, Florin Piersic și alții.[5]
În anul 1984 a fost realizată o înregistrare cu piesa „Coana Chirița”, reprezentând o daptare radiofonică de Tudor Mușatescu și Horea Popescu după „Chirița în Provinție” de Vasile Alecsandri. Coloana sonoră consta din prelucrări muzicale de Paul Urmuzescu după Alexandru Flechtenmacher. [6][7]
Compozitorul Alexandru Flechtenmacher a reluat textele lui Alecsandri și le-a ilustrat muzical, în două vodeviluri:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
