Chimie organometalică

Chimia organometalică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul compușilor chimici care conțin cel puțin o legătură între un atom de carbon dintr-un compus organic și un metal.^[1][2] Chimia organometalică combină aspecte din cele două mari ramuri tradiționale ale chimiei descriptive, anume chimia organică și cea anorganică.

n-butillitiu, un compus organometalic. Patru atomi de litiu (în mov) formează un tetraedru, iar patru grupe butil sunt atașate de fețe (carbonul este negru, hidrogenul este alb).

Compușii organometalici sunt utilizați pe larg în cataliza omogenă.^[3]

Referințe

1. Robert H. Crabtree (2005). The Organometallic Chemistry of the Transition Metals. Wiley. p. 560. ISBN 978-0-471-66256-3. Arhivat din original la 14 februarie 2009. Accesat în 18 octombrie 2014.
2. Toreki, R. (20 noiembrie 2003). „Organometallics Defined”. Interactive Learning Paradigms Incorporated.
3. B. D. Gupta, Anil J. Elias (2013). „Basic Organometallic Chemistry: Concepts, Syntheses and Applications”. Universities Press, CRC Press. |url= lipsă sau vid (ajutor)Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) ISBN: 978-81-7371-8748.