From Wikipedia, the free encyclopedia
Caria dentară este o boală odontogenă des întâlnită în cavitatea bucală, ce poartă denumirea de afecțiune dentară, provocată de placa bacteriană.
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Carie dentară | |
 | |
| Specialitate | odontologie  |
|---|---|
| Cauze | zahăr Lactobacil Streptococcus mutans[*] |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-10 | K0202. |
| ICD-11 | |
| ICD-9-CM | 521.0[1][2] 521.07[1][2] 521.00[1][2] 521.06[1] |
| DiseasesDB | 29357 |
| MedlinePlus | 001055 |
| MeSH ID | D003731[1] |
Modifică date / text  | |
Smalțul dentar este învelișul protector al dintelui și cea mai dură componentă a sa. Smalțul nu are nervi sau vase de sânge, nefiind sensibil la durere. Dedesubt se află dentina, cea mai mare parte a dintelui și care este sensibilă la durere. Dentina acoperă pulpa dintelui, un țesut moale ce conține vase de sânge și nervi, fiind situată în mijlocul dintelui. Placa bacteriană este o peliculă subțire și lipicioasă ce se formează pe smalț și care este formată din diverse tipuri de bacterii și resturi alimentare.
După ce consumăm alimente cu o concentrație mare de zahăr, bacteriile descompun zahărul în acizi ce atacă smalțul. Caria dentară apare în momentul în care smalțul și dentina se înmoaie sub acțiunea atacului acid și se produce o cavitate. Odată ce a trecut de smalț, caria înaintează mai rapid prin dentină și ajunge la pulpă, producând inflamația și infecția.
Cariile reprezintă una dintre cele mai răspândite probleme dentare, afectând aproximativ jumătate din adulți. Părțile cele mai predispuse la carii sunt suprafețele dinților ce constituie mușcătura și zonele dintre dinți, locul în care deseori rămân resturi alimentare.
În primele stadii cariile nu prezintă simptome, însă medicul stomatolog își poate da seama dacă există vreo carie, examinând radiografiile dentare. Acesta este unul dintre motivele pentru care vizitele regulate la odontologie sunt atât de importante.
Odată ce caria ajunge la dentină, apare sensibilitatea dentară, în special la alimentele și băuturile dulci, acidulate sau fierbinți. Pe măsură ce caria ajunge la pulpă, apare și durerea. Dacă durerea apare la alimente dulci sau fierbinți, aceasta durează doar câteva minute sau secunde. Cu cât ajunge mai mult în interiorul dintelui, caria produce dureri persistente, care cedează doar cu ajutorul medicamentelor. În acest moment, vizita la medic este esențială, deoarece se poate dezvolta abcese dentare, precum pulpita, și anume, leziunea periapicală.
Durerea este un simptom ce poate indica afectarea mai multor dinți, iar neglijarea sa duce la complicații cum ar fi pierderea dintelui.
Cariile dentare sunt cauzate de placa bacteriană ce descompune zaharurile în acizi, atacând dintele. Odată ce alimentele dulci au pătruns în cavitatea bucală, sărurile din salivă încep acțiunea de reparare a smalțului. Acest proces durează în jur de 40 de minute sau într-un anumit interval. Cariile apar datorită atacurilor acide repetate, când saliva nu reușește să restabilească echilibrul.
Nu doar zaharurile sunt un dușman al sănătății orale, ci și mâncărurile cu carbohidrați și băuturile acidulate produc placa bacteriană. Gustările repetate prezintă un risc crescut, deoarece dinții se află sub atac constant și nu au timp să se refacă.
Există un foarte mic procent de persoane care par a fi imune la carii, însă cei mai mulți dintre cei care nu respectă igiena orală vor avea unul sau mai mulți dinți cariați.
În primele stadii ale cariei, dentistul aplică fluor pe zona afectată, ceea ce ajută la stoparea cariei și la remineralizarea dintelui. Însă pentru ca problema să nu evolueze este necesară menținerea unei igiene stricte, folosind o pastă de dinți cu fluor.
Obturațiile reprezintă cel mai comun tratament al cariei. Medicul va elimina toată zona afectată și va umple cavitatea cu amalgam sau, dacă zona afectată este vizibilă, va folosi un material de culoarea dintelui. O altă posibilitate este netezirea marginiloir cavității cu acid slab și acoperirea sa cu un material de culoarea dintelui.
Dacă s-a ajuns în stadiul de infecție și abces dentar, atunci se efectuează obturația de canal, în cazurile cele mai grave fiind necesară extracția.
O carie dentară neglijată duce la formarea abcesului. Odată ce pulpa dintelui este infectată, aceasta moare, iar bacteriile se înmulțesc în rădăcina dintelui, formând un abces dureros. Gingia se poate inflama sau poate fi chiar dureros.
Câteodată abcesul se sparge, rezultând într-o secreție purulentă; astfel, durerea poate înceta, însă este foarte important ca dintele să fie tratat.
Cazurile extreme implică febră și umflarea feței, moment în care se prescriu antibiotice pentru controlarea infecției. Tratarea infecției poate duce la înlăturarea dintelui, pentru a se obține drenarea abcesului.
Abcesul dentar reprezintă formarea unei pungi de puroi în interiorul dintelui sau a gingiei, cauzată de o infecție bacteriană. Bacteriile dintr-o carie se pot răspândi la gingii, obraji, gât și limbă, formând un abces. Pe măsură ce puroiul se acumulează, apare durerea, iar abcesul erupe și se drenează singur, formând fistula, sau este drenat printr-o intervenție chirurgicală. În condițiile unei bune igiene orale, apariția unui abces este puțin probabilă.
Abcesul poate fi periapical - localizat în pulpa dentară, prezent mai ales la copii, sau periodontal - inițiat în structura osoasă de sprijin a dintelui, întâlnit mai ales la adulți. În funcție de viteza cu care se dezvoltă, un abces poate fi acut, cu durere, umflare și febra, sau cronic, fără durere și fără ca pacientul să-și dea seama de prezența acestuia.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
