Călimară franceză de porțelan din secolul al XIX-leaCălimară engleză din sticlă și argint, datată în 1910Călimară persană din a doua jumătate a secolului al XVI-lea
Călimările de obicei sunt dotate cu un capac care contribuie la prevenirea contaminării, evaporării sau vărsării accidentale a cernelei, dar și a expunerii excesive a acesteia la aer.
Un tip special de călimări erau acelea care nu permiteau cernelei să se verse, chiar dacă nu aveau capac. Asta se datora contrucției lor speciale, prin care gura vasului era îndoită și prelungită în interiorul călimării. Astfel la întoarcerea călimării cu josul în sus, lichidul din ea nu se vărsa (tehnologia funcționa doar în cazul când în călimară erau cantități mici de cerneală, până la max. jumătate din volumul ei). Mai jos, în imagine, puteți vedea schema de funcționare a acestei călimări.
