Bisericile rupestre din România și Republica Moldova
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bisericile rupestre din România și Republica Moldova reprezintă complexe de vestigii rupestre – cu origine preponderentă medievală[necesităcitare] și funcții cultice creștine, atestate pe raza teritoriului național românesc. Amenajările respective au servit atât ca spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult, datele arheologice evidențiind perioade diferite de locuire.
O multitudine de sihăstrii rupestre au apărut de-a lungul timpului pe teritoriul României. Dintre acestea – în sens istoric, au supraviețuit peste 300 – aflate îndeosebi în zona montană și, în general, au marcat toponimia locurilor.[1]
S-au identificat mai mult de 42 de incinte, acum abandonate. În cea mai mare parte, schiturile rupestre se află pe dreapta Nistrului, mai puțin Mănăstirea Roghi.
Locații:
Mănăstirile rupestre din Orheiul Vechi (Schitul lui Bosie, Mănăstirea Peștera, ansamblul de lângă Peștera, Stânca Alpiniștilor, Stânca Corbului, Stânca Chilior)