Barbara (pictoriță)

Olga Biglieri Scurto, cunoscută și sub numele de Barbara, (n. 15 martie 1915, Mortara, Lombardia, Regatul Italiei – d. 10 ianuarie 2002, Roma, Italia) a fost o pictoriță în stil futurist și o aviatoare italiană. A fost una dintre cele trei femei implicate în mișcare și în special în Aeropictură. (Celelalte fiind Marisa Mori și Benedetta Cappa^⁠(d)).^[3]

Barbara (pictoriță)
Date personale
Nume la naștere	Olga Biglieri
Născută	15 martie 1915[1] Mortara, Lombardia, Regatul Italiei
Decedată	10 ianuarie 2002 (86 de ani) Roma, Italia[2]
Cetățenie	Italia (18 iunie 1946–2002)  Regatul Italiei (15 martie 1915–18 iunie 1946)
Ocupație	pictoriță
Limbi vorbite	limba italiană
Activitate
Pseudonim	Barbara
Mișcare artistică	aeropittura[*][[aeropittura (20th century Italian art movement)|​]]
Modifică date / text

Biografie

Biglieri s-a născut la Mortara, Lombardia, la 15 martie 1915. A crescut în mediul rural din jurul Novarei, unde tatăl ei deținea o fermă. A început să picteze la vârsta de unsprezece ani^[4] și s-a pregătit, de asemenea, pentru a deveni pilot. După ce a învățat să planeze, a luat licența de pilot la Aeroclubul di Cameri la doar 16 ani.^[5]

Biglieri a devenit asociată cu futurismul atunci când Filippo Tommaso Marinetti, care a fost fondatorul mișcării, i-a văzut din întâmplare picturile într-o vitrină a unui magazin. ^[4]

Biglieri a ales să lucreze sub numele de Barbara și să-și îmbine cele două pasiuni, incluzând imagini de avioane în picturile sale. Pictura ei din 1939 Aeropitura di città a fost inclusă în a 22-a Bienală de la Veneția. Subiectul principal al picturii este un avion, dar compoziția ei se estompează în forme bidimensionale.^[5] Picturile ei sunt importante, deoarece sunt o mărturie a modului în care femeile pictori aeronautici și-au găsit un loc în imaginea clasică futuristă bărbat/mașină și pentru a crea conceptul paralel de „superdonna” sau femeie/mașină.^[6]

În 1939 s-a căsătorit cu poetul și scriitorul Ignazio Scurto. Când Scurto a fost înrolat în 1943, Biglieri a trebuit să aibă grijă de copiii lor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Soțul ei a murit în 1954.^[4] După o lungă perioadă de pauză, în care s-a retras în Val d'Ossola^⁠(d) pentru a scrie cărți pentru copii, Biglieri a lucrat ca jurnalistă de modă.^[7] La începutul anilor 1960, a găzduit o emisiune radio populară la Rai Radio 1, Stella Polare, unde a dat sfaturi despre modă.^[8]

Interesul lui Biglieri pentru artă a fost reaprins de o întâlnire cu artistul suedez Gosta Liljestrom în 1964. În 1986, sculptura ei Arborele păcii a fost instalată permanent în grădina Muzeului Memorial al Păcii din Hiroshima.

În 1998 a fost subiectul unei autobiografii scrise de Francesca Brezzi, Quando il futurismo è donna: Barbara dei colori.^[9]

Biglieri a murit la Roma în 2002.^[4]

Moștenire

În 2009, una dintre lucrările ei a fost inclusă într-o expoziție la Casa Italiana Zerilli-Marimò din New York.^[5]

În 2015, Novara a numit o stradă după ea.^[10]

Referințe

1. Olga Biglieri Scurto, Allgemeines Künstlerlexikon Online
2. Union List of Artist Names, 31 martie 2009, accesat în 25 octombrie 2018
3. „FUTURISMO: E' MORTA BIGLIERI, 'AEROPITTORE' CON MARINETTI”. www1.adnkronos.com.
4. "Barbara (Olga Biglieri), 150anni.it, Retrieved 31 January 2017
5. Furiste: Women in Art and Literature, Giancarlo Carpi, Casa Italiana Zerilli – Marimò, New York, 2009, Retrieved 21 January 2017
6. Elza Adamowicz; Simona Storchi (1 noiembrie 2015). Back to the Futurists: The avant-garde and its legacy. Manchester University Press. p. 35. ISBN 978-1-5261-0200-3.
7. „Barbara (Olga Biglieri)”. www.150anni.it.
8. „Tutti gli artisti che vissero ed animarono Casa Bossi”. 7 noiembrie 2014.
9. Donne, La Libreria Delle (26 aprilie 2009). „Libreria delle Donne: Barbara dei colori”.
10. „L'artista, la principessa e il pilota: il ricordo nelle vie di Novara”. lastampa.it. 5 martie 2015.