From Wikipedia, the free encyclopedia
Aurelia Szőke-Tudor (ortografiat și Szöke sau Szökö[1][2]; născută Aurelia Sălăgeanu[2] sau Sălăgean[3]; n. 3 iunie 1936, în Mintiu Gherlii[4][5], județul Cluj, d. 16 octombrie 2013, București) a fost o handbalistă din România, triplă campioană mondială și de două ori câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni.[6][7][8] Conform lui Constantin „Pilică” Popescu, cel mai titrat antrenor din handbalul feminin românesc[9][10], „Aurelia Szőke a fost o handbalistă temperamentală, avea o capacitate mare de efort, o putere de luptă ieșită din comun. A fost un stâlp al apărării atât la echipa națională, cât și la Știința București. Totodată, avea capacitatea de a mobiliza oamenii, a fost un lider în vestiar, deși erau fete și mai în vârstă decât ea.”[6]
| Aurelia Szőke | ||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | ||||||||||||||||||
| Informații generale | ||||||||||||||||||
| Nume complet | Aurelia Szőke-Tudor | |||||||||||||||||
| Data nașterii | 3 iunie 1936 | |||||||||||||||||
| Locul nașterii | Mintiu Gherlii, România | |||||||||||||||||
| Data decesului | (77 de ani) | |||||||||||||||||
| Locul decesului | București, România | |||||||||||||||||
| Naționalitate | Română | |||||||||||||||||
| Înălțime | 1,61 m | |||||||||||||||||
| Greutate | 61 kg | |||||||||||||||||
| Poreclă | Gigi | |||||||||||||||||
| Post | Centru, half, apărător | |||||||||||||||||
| Cluburi de juniori | ||||||||||||||||||
| Ani | Club | |||||||||||||||||
.svg){kind=small} SMTCF Târgu Mureș | ||||||||||||||||||
| Cluburi de seniori* | ||||||||||||||||||
| Ani | Club | |||||||||||||||||
| 1953–1957 |
Progresul Târgu Mureș | |||||||||||||||||
| 1957–1958 |
Progresul M.I.C. București | |||||||||||||||||
| 1958–1959 |
Olimpia București | |||||||||||||||||
| 1959–1961 |
Știința București | |||||||||||||||||
| 1961–1964 |
Rapid București | |||||||||||||||||
| 1964–1968 |
Știința București | |||||||||||||||||
| 1969– ? |
.svg){kind=small} Voința București | |||||||||||||||||
| Echipa națională | ||||||||||||||||||
| Ani | Țară | Ap | (G) | |||||||||||||||
| 1953–1960 |
România (în 11) | 21 | (8) | |||||||||||||||
| 1960–1965 |
România (în 7) | 15 | (8) | |||||||||||||||
Palmares
| ||||||||||||||||||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | ||||||||||||||||||
Modifică date / text  | ||||||||||||||||||
Aurelia „Gigi”[7][8] Sălăgeanu a început să joace handbal la Școala Medie Tehnică de Cultură Fizică din Târgu Mureș[11], sub îndrumarea profesorului Árpád Kamenitzky. A evoluat apoi pentru echipa de handbal Progresul Târgu Mureș, pregătită tot de antrenorul Kamenitzky, și a câștigat cu aceasta edițiile 1954 și 1955 ale Campionatului Republican de handbal feminin în 11 jucătoare.[12][13][14]
În 1956, handbalista a făcut parte din echipa națională a României medaliată cu aur la Campionatul Mondial în 11 jucătoare, desfășurat în Republica Federală Germană.[11][15] Într-un comentariu reprodus de ziarul Sportul Popular din 12 iulie 1956, Bertil Westblad, arbitrul suedez al finalei pe care România a câștigat-o în fața echipei țării gazdă, a remarcat-o pe Sălăgeanu: „Din echipa câștigătoare mi-au plăcut mult halfii de margine (Aurelia Sălăgeanu și Maria Scheipp n.n.) care sunt foarte ofensivi”.[16] Tot pe 12 iulie 1956, pentru performanța de la Campionatul Mondial, Sălăgeanu și coechipierele ei au fost recompensate de autorități cu titlul de „Maestru Emerit al Sportului”.[17]
În ianuarie 1957, Biroul Comisiei Centrale de Handbal a aprobat cererile de transfer ale handbalistelor „ [...] Aurelia Sălăgeanu și Irina Nagy, ambele de la Progresul Tg. Mureș la Progresul Ministerul Învățămîntului” (Progresul M.I.C. București, echipă antrenată de Gabriel Zugrăvescu).[18]
În august 1957, Sălăgeanu-Szőke a făcut parte din echipa națională a României care a obținut medalia de argint la Jocurile Sportive de la Moscova[19], iar la sfârșitul ediției 1957 a terminat cu Progresul M.I.C. București pe locul al doilea al Campionatului Republican de handbal[11].
În anul competițional 1958-1959, Szőke a jucat pentru echipa Olimpia București, echipă antrenată tot de Gabriel Zugrăvescu și care avea în componență și alte foste sau viitoare campioane mondiale, precum Irene Nagy-Klimovski, Carolina Cîrligeanu, Elena Pădureanu, Ileana Colesnicov-Giurescu sau Iosefina Ștefănescu-Ugron.[20] După încheierea campionatului, câștigat de Olimpia București[20], Szőke s-a transferat la Știința București.
În primii doi ani în care a jucat pentru Știința, Szőke a obținut două rezultate deosebite. În 1960, echipa sa a terminat neînvinsă turneul final al Campionatului Republican, totalizând 10 puncte[21][22], iar în 1961 a obținut cea mai mare performanță de până atunci din handbalul feminin de club din România, câștigarea Cupei Campionilor Europeni.[1] Pentru acest rezultat, Szőke și colegele sale au fost recompensate cu medalia „Ordinul Muncii” clasa a III-a.[23]
La sfârșitul anului competițional 1960-1961, Aurelia Szőke s-a transferat la Rapid București, echipă cu care a câștigat campionatul în 1962 și 1963.[11][24] În 1964, handbalista a reeditat performanța din 1961 și a câștigat pentru a doua oară Cupa Campionilor Europeni, după ce Rapid a învins în finală echipa daneză Helsingør IF.[24][25]
În această perioadă, Aurelia Szőke a obținut încă două rezultate de excepție cu echipa națională a României: o a doua medalie de aur la campionatul mondial în 11 jucătoare, în 1960, și o medalie de aur la a doua ediție a campionatului mondial în 7 jucătoare, în 1962, devenind astfel una din cele șase handbaliste române triplu medaliate cu aur mondial.[8] Deși presa din anii 2000 sugerează că toate sportivele care au devenit campioane mondiale în 1962 au fost recompensate cu distincția Ordinul Muncii[26][27], comunicatul agenției Agerpres din octombrie 1962, reprodus în ziarele Sportul Popular și Scînteia tineretului, nu o menționează și pe Aurelia Szőke printre cele zece handbaliste decorate.[28][29]
După sfârșitul anului competițional 1963-1964, Aurelia Szőke s-a întors la Știința București, unde a rămas până la sfârșitul anului 1968. În 1965 a câștigat din nou campionatul național[30], iar în 1968 s-a clasat pe locul al doilea. Într-un interviu din luna ianuarie 1968 pentru ziarul Sportul, Szőke critica noua generație de handbaliste:[31]
„ [...] actuala generație de jucătoare nu înțelege să facă sacrificii pentru a ajunge la nivelul cerut aspirațiilor titlului mondial. Promoția mea — care a adus handbalului românesc românesc trei titluri mondiale — muncea la antrenamente mult mai mult, făcea totul cu pasiune, cu dragoste. Noi am iubit handbalul și de aceea i-am dedicat — atunci cînd trebuia — toate preocupările noastre.”
În luna decembrie 1968, la sfârșitul turului campionatului, Szőke s-a transferat la echipa Voința București.[32]
După retragerea din activitatea sportivă, Aurelia Szőke a activat ca profesoară la Școala Generală nr. 74 din sectorul 4 al municipiului București.[33][34]
Fosta handbalistă a decedat pe 16 octombrie 2013 și a fost înmormântată în cimitirul Cărămidarii de Jos din cartierul Berceni.[7]
Prin Decizia nr. 305 din 29 aprilie 1956 a președintelui Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri, Aureliei Szőke i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului.[35] Insigna care însoțea această distincție i-a fost înmânată pe 5 iunie 1956, în cadrul unei festivități care a avut loc la sediul Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport.[36]
Pe 12 iulie 1956, la același sediu al Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri, a avut loc o nouă festivitate prin care Aureliei Szőke și celorlalte handbaliste câștigătoare ale Campionatului Mondial din 1956 li s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului.[17][37]
Pe 17 mai 1961, în prezența lui Ștefan Voitec, vicepreședintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, a lui Grigore Geamănu, secretar al aceleiași instituții, și a altor demnitari, Aureliei Szőke și coechipierelor sale le-au fost înmânate medaliile „Ordinului Muncii” clasa a III-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni.[23]
În noiembrie 1968, nouă maestre emerite ale sportului, printre care și Aurelia Szőke, au fost premiate de Federația Română de Handbal.[38]
Prin „Decretul nr. 563 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului”, președintele Emil Constantinescu a decorat-o pe Aurelia Szőke cu medalia națională „Serviciul Credincios” clasa a II-a.[39][40]
Handbalista a fost căsătorită cu Iosif Szőke, fost fundaș de fotbal al echipelor Dinamo București, Universitatea Cluj și al echipei naționale.[41] Au avut împreună o fată, Gabriela, jucătoare de tenis, care și-a început cariera la clubul Dinamo București.[41][42]
În februarie 1969, la primul concurs Pronoexpres al anului organizat de Administrația de Stat Loto-Pronosport, Aurelia Szőke a câștigat un autoturism marca Dacia 1100.[43]
Într-un interviu din anul 2007 realizat de ziarul Adevărul, Szőke menționa că prima sumă de bani pe care a primit-o ca handbalistă a fost la Campionatul Mondial din 1956: „Ne-au dat câte 6000 de lei, când un gram de aur era vreo 15 lei. Eram fete sărace: ne-am luat haine și restul l-am trimis părinților”.[5] În același interviu, handbalista își amintea evoluția salariului său: „În 1955 am început ca profesor, cu un salariu de 250 lei, și în 1990 am ieșit cu 4680 lei”.[5]
În august 2005, fosta handbalistă a fost menționată de presă printre „sportivii români de performanță” cărora Agenția Națională pentru Sport le plătea rentă viageră pentru rezultatele obținute în carieră.[44] În iunie 2007, primăria Sectorului 1 din București a elaborat un proiect de hotărâre de Consiliu Local prin care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din sector urma să acorde ajutoare financiare de urgență „pentru 7 persoane vârstnice cu venituri reduse, care au merite olimpice”, printre care și „Doamna Tudor Aurelia Szoke, în vârstă de 71 de ani, [care] a fost handbalistă la Cluburile Știința București și Rapid București”.[45]
În 2011, presa a menționat-o din nou pe Aurelia Szőke-Tudor printre foștii sportivi cărora le era acordată o rentă viageră și a publicat și valoarea din acel an a acesteia, 2354 lei.[46]
În anul 2012, însă, fosta handbalistă s-a aflat printre invitații tradiționalelor mese de Paști și de Crăciun organizate de Valeria Răcilă pentru foști mari sportivi și antrenori care nu beneficiau în momentul respectiv de rentă viageră.[47][48]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
