From Wikipedia, the free encyclopedia
Aliya sau Aliá (în ebraică עליה - aliyah, "ascensiune") este denumirea emigrării evreilor din Diaspora în Țara lui Israel (Eretz Israel în ebraică). Ea este cunoscută și sub numele de Shivat Tzion (Întoarcerea în Sion) sau Readunarea din exiluri (Kibutz galuyot) și are ca prototip istoric întoarcerea evreilor din exilul babilonean în a doua jumătate a [[secolul al VI-lea secolului al VI-lea î.e.n. De asemenea, emigrarea în Tara Israelului este definită ca "actul de a urca"— adică de a merge la deal spre Ierusalim. "A face Aliyá", prin mutarea în Țara lui Israel, considerată vatra iudaismului antic și a poporului evreu, este unul dintre principiile de bază ale sionismului. Acțiunea opusă, emigrarea din Israel, este menționată în prezent în ebraică ca yeridá ("coborâre").[1] Legea privind reîntoarcerea a Statului Israel dă evreilor și urmașilor lor drepturi automate cu privire la rezidența și cetățenia israeliană.
Pentru o mare parte din istoria evreilor, cei mai mulți evrei au trăit în diaspora unde noțiunea de aliyá s-a dezvoltat ca o aspirație națională a poporului evreu, deși nu a fost împlinită ca mișcare de masă până la dezvoltarea mișcării sioniste din secolul al XIX-lea. Pe scară largă, imigrația modernă a evreilor în Palestina a început în 1882.[2] De la înființarea Statului Israel în 1948, mai mult de 3 milioane de evrei s-au mutat în Israel.[3] Începând din 2014, Israel și teritoriile adiacente conțin 42.9% din populația evreiască mondială.[4]
De-a lungul a 2.000 de ani de dispersie, întoarcerea, la scară redusă, a evreilor în Țara lui Israel s-a numit aliaua premodernă. Valurile succesive de înființări de așezări evreiești sunt un aspect important din istoria evreilor. 'Țara lui Israel' (Eretz Yisrael) este în limbile ebraică (Eretz Israel) și aramaică (Ar'a d'Israel) și în general, pentru evrei, numele regiunii cunoscute în Europa sub numele de Țara Sfântă sau Terra Sancta, sub numele istoric greco-latin Palestina, în vechime Canaan și un timp, din ebraică - Iudeea. Numele poporului Israel sau Fiii lui Israel, și toponimul tradițional ebraic Țara lui Israel, la rândul lor, au dat numele Statului Israel actual. Odată cu nașterea sionismului în secolul 19, sprijinitorii „alialei” au luptat să faciliteze „repatrierea” în masă, de bunăvoie sau de nevoie, în caz de răstriște, refugiul evreilor în Palestina Otomană, în Palestina sub mandat britanic și în Statul Israel suveran.
Următoarele valuri de migrație au fost denumite: Prima și a Doua Aliyá - în Palestina Otomană; a Treia, a Patra și a Cincea Aliyá în Palestina sub mandat britanic, Aliyá Bet (ilegală în ochii autorităților britanice din Palestina) între 1934 și 1948, și Aliaua Brihá a supraviețuitorilor Holocaustului; Aliaua din Orientul Mijlociu,Africa de Nord și India, Aliya din vest și din țările comuniste, inclusiv cea de pe urma Războiului de Șase Zile și a crizei politice poloneze din 1968, precum și Aliyá din statele post-Sovietice în 1990, aliya evreilor Beta Israel din Etiopia. Astăzi, cele mai multe „aliale” personale sau colective constau în migrația voluntară în scopuri ideologice, economice sau de reîntregire a familiei.
Aliyah în ebraică înseamnă "ascensiune" sau "a urca". Tradiția evreiască vede în drumul spre Țara lui Israel o ascensiune, atât din punct de vedere geografic cât și din punct de vedere metafizic. Oricine a călătorit în Eretz Israel venind din Egipt, din Babilonia sau din Bazinul Mediteranean, unde evreii au trăit începuturile iudaismului rabinic, a urcat la o altitudine mai mare. Vizitarea Ierusalimului, situat la circa 700 metri deasupra nivelului mării, implica, de asemenea, o "ascensiune".[5]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.