Alexandru Ioanițiu

Alexandru Ioanițiu (n. 1890, Botoșani, România – d. 1941, Baden, Ucraina^⁠(d), Ucraina) a fost un general român, profesor și comandant al Școlii Superioare de Război din București (1939-1941), șef al Marelui Stat Major (1940-1941) și, la 22 iunie 1941, șef al Marelui Cartier General Român. Este autor al unei lucrări de referință în domeniul istoriografiei militare, premiată de Academia Română, Războiul României 1916-1918, publicată în 1929, după șase ani petrecuți în Serviciul Istoric din Statul Major General.^[1]

Alexandru Ioanițiu
Date personale
Născut	1890 Botoșani, România
Decedat	1941 (51 de ani) Baden, Ucraina⁠(d), Ucraina
Înmormântat	Cimitirul Ghencea
Cetățenie	România
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Ramura	Forțele Terestre Române
Gradul	general-maior
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Mondial
Modifică date / text

A participat activ la atacul asupra orașului Odesa alături de armata germană. Acest atac împotriva Uniunii Sovietice a dus la un mare număr de victime în rândul trupelor românești.

Generalul Alexandru Ioanițiu a murit pe data de 17 septembrie 1941 pe un aerodrom lângă localitatea Baden din Ucraina. Întâmplarea a fost redată de generalul Constantin Pantazi în memoriile sale:

„Mareșalul pornește într-o dimineață, împreună cu generalul Ioanițiu, cu două avioane Fieseler 55 și aterizează ambii la Baden, unde se afla postul de comandă înaintat al Armatei 4 care conducea operațiile asupra Odessei. Ambii se dau jos din avioane, iar Ioanițiu, mergând spre Mareșal pe drumul cel mai scurt, a trecut pe sub elicea avionului său, care se oprise complet din mișcare. Când însă a ajuns sub elice, un rest de gaze i-a mai dat acesteia un impuls și elicea, începând instantaneu o învârtire violentă, a lovit puternic pe Ioanițiu în cap, acesta căzând jos și decedând după puțin timp.”

— General Constantin Pantazi^[2]

Ulterior, printr-un decret al Conducătorului Statului Român din 22 septembrie 1941, semnat de Mihai Antonescu, generalul de brigadă Alexandru Ioanițiu a fost înălțat la gradul de general de divizie post-mortem pe data de 17 septembrie 1941 „pentru merite deosebite pe câmpul de războiu în postul de Șef al Marelui Cartier General”.^[3]

A fost decorat post-mortem pe 8 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cl. III-a „pentru priceperea de care a dat dovadă, în calitate de șef al Marelui Cartier General, și spiritul de sacrificiu arătat pe timpul operațiunilor contra bolșevicilor, dând îndrumări personal, la fața locului, diferiților comandanți”.^[4]

Lucrări

• Războiul României (1916-1918) - 1929
• Pentru generațiile de azi și de mâine. Virtuțile neamului în lumina războiului nostru național - 1930
• Elemente de strategie - 1936 (împreună cu gen. Sichitiu)
• Călăuza ofițerului. Strategie și tactică aplicată - 1936

Decorații

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)^[5]
• Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cl. III-a (8 octombrie 1941)^[4]

Fotogalerie

• 
  Alexandru Ioanițiu

Note

1. Liviu Corciu, Generalul Alexandru Ioanitiu - de la Serviciul Istoric la Marele Stat Major în Gândirea Militară Românească nr. 2/2020
2. Constantin Pantazi, Cu mareșalul până la moarte. Memorii, Editura Publiferom, București, 1999, p. 140
3. Decretul Conducătorului Statului nr. 2.665 din 22 septembrie 1941 pentru mișcare în corpul ofițerilor, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 227 din 25 septembrie 1941, partea I-a, pp. 5.702-5.703.
4. Decretul Regal nr. 2.786 din 8 octombrie 1941 pentru conferire de Ordin militar „Mihai Viteazul”, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 246 din 16 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.321.
5. Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.

Predecesor: gen. Gheorghe Mihail

Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române 6 septembrie 1940 – 17 septembrie 1941

Succesor: gen. Iosif Iacobici