Acid aspartic

Acidul aspartic (abreviat Asp sau D), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului aspartic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie, deși într-o măsură mult mică decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit în 1827 de către Plisson, atunci când acesta a fiert sparanghel (de unde și vine numele acidului) în soluție bazică concentrată.

Acid aspartic
Nume IUPAC	acid 2-aminobutandioic
Alte denumiri	acid aminosuccinic
Identificare
SMILES O=C(O)CC(N)C(=O)O C(C(C(=O)O)N)C(=O)O
Număr CAS	617-45-8
ChEMBL	CHEMBL274323
PubChem CID	139060126, 44367445 5960, 139060126, 44367445
Informații generale
Formulă chimică	C4H7NO4
Aspect	cristale incolore
Masă molară	133,1 g/mol
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	270 °C
Punct de fierbere	340 °C
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Rol

Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat prin transaminare.

• Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.
• În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
• Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe decât glutamatul;
• Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
• Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
• Sinteza bazelor purinice.