pictură realizată de Nicolae Grigorescu From Wikipedia, the free encyclopedia
Țărancă cu maramă este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu. Lucrarea aparține Muzeului Național de Artă al României, nu a fost datată de către artist, dar a fost semnată în partea de dreapta jos a ei.
Țărancă cu maramă | |
Țărancă cu maramă - pictură de Nicolae Grigorescu | |
Descriere generală | |
---|---|
Artist | Nicolae Grigorescu |
Datare | nedatat |
Materiale | pânză[*] |
Gen | portret |
Dimensiuni | 43 cm×29 cm |
Amplasare | Muzeul Național de Artă al României , București |
Colecție | Muzeul Național de Artă al României |
Curent artistic | impresionism |
Modifică date / text |
| ||||
Capodopere | Cronologie | |||
Familie | Începuturi | |||
Studii | 1870-1877 | |||
Modifică text |
Țăranca cu maramă a fost realizată, în opinia criticului George Oprescu, undeva în perioada 1876 - 1887. După caracteristicile execuției, ea a fost pictată în stilul Bătrânei din Brolles și foarte probabil în același timp cu aceasta. Se știe cu exactitate că Bătrâna din Brolles a fost expusă în anul 1885, ca o lucrare de abia terminată, și tot atunci ar fi fost făcută și țăranca cu maramă.
Prin numeroasele portrete de țărani și țărănci pe care le-a făcut, el a reușit să pună într-o lumină de o deosebită strălucire: omenia, robustețea fizică și morală, demnitatea și legătura lor cu natura. Chiar dacă unora dintre ele li se poate reproșa o lipsă de profunzime, el a coagulat o imagine a satului românesc de odinioară, plină de farmec și căldură, nuanțată și de un pitoresc autentic, născut din observația și cunoașterea cea mai directă la care s-a alăturat o pasiune vie și adevărată pentru o astfel de tematică.
Făcând parte din mediul rural, fiu de țăran care a păstrat nealterată de-a lungul vremii, dragostea față de oamenii din mijlocul cărora s-a ridicat, artistul i-a observat și i-a studiat cu toată atenția în toate peregrinările pe care le-a făcut prin România.[1]
Grigorescu a năzuit în întreaga sa carieră și chiar a izbutit, să contureze un portret de tip colectiv al țăranului român.[1] Prin numeroasele portrete de țărani și țărănci pe care le-a făcut, el a reușit să pună într-o lumină de o deosebită strălucire: omenia, robustețea fizică și morală, demnitatea și legătura lor cu natura.[1] Chiar dacă unora dintre ele li se poate reproșa o lipsă de profunzime, el a coagulat o imagine a satului românesc de odinioară, plină de farmec și căldură, nuanțată și de un pitoresc autentic, născut din observația și cunoașterea cea mai directă la care s-a alăturat o pasiune vie și adevărată pentru o astfel de tematică.[1]
Țărancă cu maramă, împreună cu Mocanul, Țărancă din Muscel, Țăranca voioasă și Țărancă de la munte, se remarcă a fi una dintre cele mai bune și mai reprezentative lucrări cu o astfel de tematică din opera grigoresciană.[1] Este redat în ea, minunatul port popular românesc, cu toată bogăția lui de culori, port care este în acest tablou documentar nu numai anecdotic, ci și o parte importantă și integrantă a portretului.[1] El contribuie la conturarea unui profil moral al tinerei țărănci, dându-i în final prestanță și multă noblețe.[1]
Țăranca cu marama a fost realizată, în opinia criticului George Oprescu, undeva în perioada 1876 - 1887.[2] După caracteristicile execuției, ea a fost pictată în stilul Bătrânei din Brolles și foarte probabil în același timp cu aceasta.[2] Se știe cu exactitate că Bătrâna din Brolles a fost expusă în anul 1885, ca o lucrare de abia terminată, și tot atunci ar fi fost făcută și țăranca cu maramă.[2]
Portretul a fost realizat pe un fond verde care nu face decât să avantajeze motivul prin contrastul violent și nu prea potrivit cu figura tinerei femei.[2] Abordarea acestei culori a fondului, a fost considerat un capriciu al pictorului, cel care folosea cel mai adesea un brun intens ce trece în tonuri spre negru.[2] Privind alte lucrări făcute de Grigorescu, se poate vedea că el picta pânza în astfel de brunuri până aproape de genunchii modelului așezat adesea pe un scaun, ladă sau tăpșan.[2] Realizarea fondului în tonuri de verde, are ca efect un contrast nu prea accentuat al siluetei care se desprinde cu claritate față de fond, fără ca deosebirea să devină supărătoare.[2] În mod similar, artistul a mai încercat să dea un fond deschis unui cap de Țărancă din Muscel, încercare care s-a dovedit incontestabil, ca fiind o reușită a genului.[2] Cu toate acestea, critica de artă a găsit două cusururi țărăncii muscelene.[2] Primul, este tot fondul, care are o nuanță ușor cenușie de o nuanță foarte delicată, dar nu prea nimerită.[2] Al doilea, se poate observa că unele părți ale maramei de pe capul țărăncii se confundă cu tonul fondului.[2]
La Țăranca cu maramă, cusurul fondului lipsește.[2] Figura brunetă a femeii sprâncenate, cu buze cărnoase și umede, sigură pe ea și cu o inteligență care reiese din privire, este pictată în amănunt.[3] Restul elementelor vestimentare au fost figurate de la maramă la poale, în tușe largi și dâre de culoare.[3] Ia fără râuri are o nuanță smântânie și tușele au fost duse cu o adâncă înțelegere, inclusiv în sensul direcției în care au fost trasate, totul ducând la final la o senzație de suplețe a pânzei.[3] Totul a fost gândit magistral în figurarea veșmintelor.[3] Astfel, se vede greutatea mânecilor care cad de-a lungul mâinilor, precum și toate particularitățile volumelor și materialelor ce îmbracă personajul înfățișat.[3]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.