Volcineți, Chelmenți

Volcineți (în ucraineană Вовчинець, transliterat: Vovciîneț) este un sat reședință de comună în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,325 locuitori, preponderent ucraineni.

Volcineți
Вовчинець
—  Comună  —
Volcineți Volcineți (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Volcineți Volcineți (Ucraina) Poziția geografică
Coordonate: 48°27′00″N 26°54′36″E ({{PAGENAME}})
Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Chelmenți
KOATUU	7322082401
Atestare	1634
Reședință	Volcineți
Componență	Volcineți
Altitudine	232 m.d.m.
Populație (2007)
- Total	1.325 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	60150
Prefix telefonic	3732
Prezență online
Modifică date / text

Satul este situat la o altitudine de 232 metri, în partea de centru a raionului Chelmenți.

Istorie

Localitatea Volcineți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Volcinețu. Prima atestare documentară a satului a avut loc într-un document din anul 1634.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Volcineți (denumirea rusificată a satului Volcinețu) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin ^[2]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn, refăcută în 1915 ^[3].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Volcineți a făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia ^[4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Volcineți face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 9 (3+6), reprezentând 0,63% din populație ^[5]. În prezent, satul are 1.325 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie

Componența lingvistică a comunei Volcineți

     Ucraineană (97,89%)

     Rusă (1,28%)

     Alte limbi (0,83%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Volcineți era vorbitoare de ucraineană (97,89%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,28%).^[6]

1930: 1.981 (recensământ)^[7]

1989: 1.430 (recensământ)

2007: 1.325 (estimare)

Obiective turistice

• Biserica de lemn cu hramul "Pokrovka" - construită în anul 1914 ^[8]

Note

1. Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
2. „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009.
3. „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009.
4. Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
5. „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 14 mai 2009.
6. „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014.
7. „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 20 iulie 2011. Accesat în 23 mai 2009.
8. Biserica de lemn din Volcineți^{[nefuncțională]}

Legături externe

• Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în 13 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
• Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
• Românii din Cernăuți