Vințu de Jos, Alba

Vințu de Jos, cunoscut și sub numele de Vinț (în dialectul săsesc Wints, Wänts, în germană Unter-Wintz, Winzendorf, Weinsdorf, în maghiară Alvinc, în latină Sanctus Vincentius), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Vințu de Jos
—  sat și reședință de comună  —
Biserica evanghelică fortificată din Vințu de Jos
Vințu de Jos Vințu de Jos (România) Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 45°59′34″N 23°29′8″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Alba
Comună	Vințu de Jos
SIRUTA	8835
Atestare	1248
Populație (2021)
- Total	3.306 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	517875
Prefix telefonic	+40 x59 [1]
Prezență online
GeoNames
Vințu de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Vințu de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Modifică date / text

Așezare

Vințu de Jos este situat pe malul râului Mureș, în centrul Județului Alba, la aproximativ 10 km de Sebeș pe Drumul Național DN7 și 15 km de Alba Iulia pe Drumul Județean 107C și Drumul Național DN1.

Istoric

Localitatea este atestată de la începutul secolului al XIII-lea, într-un document datat între anii 1205-1235.^[2] După marea invazie tătară din 1241 localitatea a fost repopulată cu sași. În anul 1248 voievodul Laurențiu de Transilvania a acordat sașilor din Vinț și Vurpăr aceleași privilegii ca cele de care beneficiau sașii din comitatul Sibiu. Ocupația acestora era, între altele, costrucția de ambarcațiuni și transportul sării pe Mureș.^[3] In anul 1597, in palatul Martinuzzi a fost asasinat Aron Vodă, domnitorul Moldovei, de către Sigismund Bathori.

Până în anul 1950 localitatea a fost reședința plășii Vințu de Jos.

Economie

În centrul localității există a importantă stație CFR și o fabrică de încălțăminte. Stația CFR este un important nod feroviar ce face legatura între Magistralele CFR 200 și 300, prin intermediul Liniei 200A. De asemenea, se află pe ruta fostului Orient Express.

Monumente

• Castelul Martinuzzi, inițial mănăstire dominicană (singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș). Deși ruinat și afectat de refaceri, castelul, construit de cardinalul Gheorghe Martinuzzi către 1551, este unul dintre edificiile reprezentative ale Renașterii transilvănene. Fațadele au un aspect simplu, sever. Corpul principal păstreaza frumoase ancadramente de stil italian, atribuite lui Domenico da Bologna.
• Fosta mănăstire franciscană (în centrul localității)
• Biserica evanghelică fortificată
• Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vințu de Jos
• Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul, ridicat în anul 1920, este situat în parcul din centrul localității. Înalt de 4 m, este alcătuit dintr-o bază în formă de trunchi de piramidă pe care se ridică un obelisc terminat în vârf cu o acvilă din bronz, cu aripile larg deschise. De jur împrejur se află opt obuze legate între ele cu lanțuri. Pe monument scrie ca a fost inaugurat la 9 iunie 1932 de regele Carol al II-lea în cinstea eroilor căzuți în „Marele Războiu” din 1916-1921.

Personalități

• Ștefan Pongrácz (1583-1619), călugăr iezuit, unul din cei trei martiri de la Cașovia

Bibliografie

• Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2009). Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-06143-3 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor).Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Ioan Mărculeț (2013), Culoarul Mureșului între Arieș și Strei. Studiu geomorfologic, Edit. Samuel, Mediaș.

Vezi și

• Lista monumentelor istorice din județul Alba
• Listă de castele în România
• Villa rustica de la Vințu de Jos
• Mănăstirea franciscană din Vințu de Jos

Imagini

• 
  Vințu de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
• 
  Mănăstirea franciscană
• 
  Castelul Martinuzzi
• 
  Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

Legături externe

• ro Pagina Primăriei
• ro CIMEC (Situl arheologic Vințu de Jos)
• hu Evoluția demografică a populației din județul Alba între anii 1850-2002 (autor: Varga E. Arpád) Arhivat în 22 mai 2011, la Wayback Machine.
• ro Poze si scurta descriere Arhivat în 17 octombrie 2008, la Wayback Machine.
• Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.
• Comoara din ruine, 29 noiembrie 2001, Evenimentul zilei

Note

1. x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
2. Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen, Heidelberg 2002, p. 811.
3. Idem.