Vechiul Regim (din Franța)
regimul politic în vigoare în Regatul Franței în cele două secole care au precedat Revoluția din 1789 / From Wikipedia, the free encyclopedia
Vechiul Regim (franceză Ancien Régime, pronunțat: /ɑ̃sjɛ̃ ʁeʒim/) este perioada din istoria Franței dintre Renaștere și Revoluția Franceză, cu alte cuvinte, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea. Potrivit istoriografiei franceze, această perioadă corespunde începutului Epocii moderne. Termenul regim se referă la regimul politic, mai precis la instituțiile statului - tipul de guvernământ - o monarhie absolutistă. Principalul punct de sprijin al doctrinei era dreptul divin al monarhului. Spre deosebire de societatea feudală însă, puterea politică era din ce în ce mai concentrată în mâinile monarhului, cu toate că din unele aspecte aceasta era limitată de corpurile intermediare, de provincii, de parlamente etc.
Cu toate că expresia era folosită înainte, termenul este cunoscut în principal datorită lui Alexis de Tocqueville, care îl detaliează în eseul său „Vechiul Regim și Revoluția” [1] din 1856. În această lucrare, de Tocqueville descrie monarhia absolutistă în funcție de societatea medievală care a precedat-o. Semnificația inițială a termenului utilizată de către revoluționarii francezi era de natură peiorativă, fiind o formă de exprimare a dezaprobării societății anterioare și implicit de aprobare a „Noii Ordini”.