![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5e/Coin_minted_for_king_Valdemar_II_of_Denmark%252C_Valdemar_II_Sejr.jpg/640px-Coin_minted_for_king_Valdemar_II_of_Denmark%252C_Valdemar_II_Sejr.jpg&w=640&q=50)
Valdemar al II-lea al Danemarcei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Valdemar al II-lea (n. , Ribe, regiunea Syddanmark, Danemarca – d. , Vordingborg, regiunea Sjælland, Danemarca), numit și Valdemar cel Victorios sau Valdemar Cuceritorul, a fost regele Danemarcei din 1202 până la moartea sa în 1241.
Valdemar al II-lea al Danemarcei | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 9 mai/28 iunie 1170 Ribe, regiunea Syddanmark, Danemarca ![]() |
Decedat | 28 martie 1241 (70 de ani) Vordingborg |
Înmormântat | Catedrala St. Bendt, Ringsted |
Cauza decesului | cauze naturale ![]() |
Părinți | Valdemar I al Danemarcei Sophia de Minsk |
Frați și surori | Knut al VI-lea al Danemarcei Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței Rikissa av Danmark[*][[Rikissa av Danmark (Queen consort of Sweden)|]] Helene af Danmark[*][[Helene af Danmark (heiress of Garding and by marriage Duchess of Lüneburg)|]] Sophia af Danmark[*][[Sophia af Danmark ((1165-1208))|]] ![]() |
Căsătorit cu | Dagmar de Boemia Berengaria de Portugalia |
Copii | Valdemar cel Tânăr Eric al IV-lea al Danemarcei Sophie Abel al Danemarcei Christopher I al Danemarcei Knut (nelegitim) Niels (nelegitim) |
Religie | creștinism ![]() |
Ocupație | monarh ![]() |
Locul desfășurării activității | Danemarca ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | rege[*] duce |
Familie nobiliară | Casa de Estridsen |
Rege al Danemarcei | |
Domnie | 1202–1241 |
Predecesor | Knut al VI-lea al Danemarcei |
Succesor | Eric al IV-lea al Danemarcei |
Modifică date / text ![]() |
El a fost al doilea fiu al regelui Valdemar I al Danemarcei și al soției acestuia, Sophia Valadarsdattir, o fiică a Richezei a Poloniei. Când tatăl său a murit, tânărul Valdemar avea 12 ani. El a fost numit Duce de Iutlanda de Sud, fiind reprezentat ca regent de episcopul Valdemar Knudsen(en)[traduceți].
Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203 Valdemar a invadat și cucerit Lübeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiene prin conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling Steinvegg, pretendentul la tronul Norvegiei. Acest lucru a dus la al doilea război Bagler care a durat până în 1208. Problema succesiunii norvegiene a fost stabilită temporar iar regele norvegian datora credință regelui Danemarcei.
În 1214 Valdemar a invadat cu trupele sale daneze teritoriul Elbei de sud și a cucerit Stade. În august pricipele arhiepiscop Valdemar recucerit orașul doar pentru a-l pierde încă odată, la puțin timp după aceea. În 1209 Otto al IV-lea l-a convins pe Valdemar al II-lea să se retragă la nord de Elba, cerându-i lui Burkhard să demisioneze și expulzându-l pe principele arhiepiscop Valdemar.
În 1210 papa Inocențiu al III-lea l-a făcut pe Gerhard I, Conte de Oldenburg-Wildeshausen, noul principe arhiepiscop de Bremen. În 1211 Bernard al III-lea din tânărul ducat de Saxonia l-a escortat pe cumnatul său Valdemar în orașul Bermen, recâștigând și bucurându-se de sprijinul lui Otto al IV-lea.
În 1213 Valdemar a instituit o taxă de război în Norvegia, iar tinerii l-au asasinat pe colectorul de taxe al lui Valdemar, la Adunarea Trøndelag și s-au revoltat. Revolta s-a întins în mai multe regiuni din Norvegia.
În 1216 Valdemar al II-lea și trupele sale daneze au devastat regiunea Stade și au cucerit Hamburgul. Doi ani mai târziu, Valdemar și Gerhard s-au aliat pentru a-l expulza pe Henric al V-lea și pe Otto al IV-lea din teritoriul principelui arhiepiscop. Principele arhiepiscop Valdemar a demisionat în cele din urmă și s-a retras la mănăstire.