![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c1/Nesting_Earwig_Chester_UK_1.jpg/640px-Nesting_Earwig_Chester_UK_1.jpg&w=640&q=50)
Urechelniță (insectă)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Urechelnițele sunt insecte din ordinul Dermaptera, găsite pretutindeni în America, Eurasia, Australia și Noua Zeelandă, cu o mai mare diversitate în zonele tropice și subtropicale. Cu 1800 de specii grupate în 12 familii biologice, sunt unul dintre cele mai mici ordine de insecte. Caracteristic pentru ordin sunt o pereche de cerci puternici la finalul abdomenului, curbați în formă de clește, deși anumitor specii parazite ale unor mici mamifere, aceștia lipsesc. Numele ordinului este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator.
Urechelniță Fosilă: 208–0 mln. ani în urmă Triasicul târziu — prezent | |
---|---|
![]() | |
Urechelniță comună (Forficula auricularia) | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Arthropoda |
Subîncrengătură: | Mandibulata |
Clasă: | Insecta (Hexapoda) |
Ordin: | Dermaptera De Geer, 1773 |
Subordine | |
| |
Sinonime | |
| |
Modifică text ![]() |
Exista credința populară că urechelnițele pot fi foarte periculoase pentru oameni deoarece ele pot intra în urechea omului, penetrând astfel timpanul.[2]
Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active noaptea. Se hrănesc cu o varietate de insecte și plante. Se consideră a fi dăunătoare pentru unele culturi, în general specia Forficula auricularia, dar daunele nu sunt atât de mari deoarece se hrănesc în egală măsură cu alți dăunători. Majoritatea sunt independente, doar 15 specii fiind epizoice (parazite).
Dezvoltarea este heterometabolă; năpârlesc de 5 ori în primul an înainte de a deveni adulte. Multe specii de urechelnițe prezintă instincte materne, un lucru rar între insecte. Femelele îngrijesc ouăle chiar și după ce acestea se transformă în nimfe, chiar până la a doua năpârlire. Pe măsură ce năpârlesc se dezvoltă diferențe sexuale, în general în forma cercilor.
Resturi fosile din subordinul Archidermaptera datează din Triasicul târziu. Se presupune că mai multe ordine de insecte sunt înrudite cu urechelnițele, Grylloblattaria fiind cea mai apropiată.
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c1/Nesting_Earwig_Chester_UK_1.jpg/640px-Nesting_Earwig_Chester_UK_1.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/de/Nesting_Earwig_Chester_UK_2.jpg/640px-Nesting_Earwig_Chester_UK_2.jpg)