Triiodotironină
compus chimic / From Wikipedia, the free encyclopedia
Triiodotironina, sau T3, este un hormon tiroidian. Acesta este implicat în aproape fiecare proces fiziologic, inclusiv în creștere și dezvoltare, metabolism, temperatura corpului și ritmul cardiac.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Producția de T3 și a prohormonului său, tiroxina T4, este stimulată de TSH, care este eliberat de glanda pituitară. Concentrația sa este reglată printr-un proces de feedback: concentrații crescute de T3 și T4 în plasmă inhibă sinteza de TSH a glandei pituitare. După scăderea concentrațiilor plasmatice ale hormonilor tiroidieni , glanda pituitara crește producția de TSH.
Efectele T3 asupra țesuturilor-țintă sunt de aproximativ patru ori mai puternice decât cele ale T4, T3 fiind forma biologic activă, în timp ce 80% din hormonii tiroidieni este reprezentat de tiroxină, iar restul de 20% - triiodtironină. Aproximativ 85% din T3 circulantă este formată din tiroxină prin deiodinarea atomului de carbon cinci din inelul exterior al tiroxinei. Concentrația serică de T3 din plasma sanguină este de 40 de ori mai mică decât a T4. Acest lucru se datorează timpului scurt de înjumătățire a T3, 2,5 zile, comparativ cu cea a T4, care este aproximativ 6,5 zile.
T3 (și T4) se leagă de receptorii nucleari tiroidieni. T3 (și T4) sunt lipofili, având posibilitatea de a trece prin bistratul fosfolipidic al celulei-țintă. Liposolubilitatea hormonilor tiroidieni necesită proteine de legare a hormonilor pentru transportul acestora în sânge, precum albumine, prealbumine sau globuline care leagă tiroxina. Receptorii tiroidieni se leagă apoi de elemente în promotorii genelor, activând sau inhibând transcrierea. Sensibilitatea unui țesut la T3 este modulată prin intermediul receptorilor tiroidieni.