Treizeci de arginți
From Wikipedia, the free encyclopedia
Treizeci de arginți a fost prețul pentru care Iuda Iscarioteanul l-a trădat pe Isus din Nazaret, potrivit unei relatări din Evanghelia după Matei 26:15 din Noul Testament.[1] Înainte de Cina cea de taină, se spune că Iuda s-a dus la marii preoți și s-a învoit să-l predea pe Isus în schimbul a 30 de monede de argint și că, după aceea, a încercat să le restituie banii, cuprins de remușcări.
Evanghelia după Matei susține că achiziționarea ulterioară a Țarinei Olarului a fost împlinirea de către Isus a unei profeții a lui Zaharia.[2][3]
Această imagine apare adesea în operele artistice care înfățișează Patimile lui Hristos. Expresia este folosită în literatură și în vorbirea obișnuită cu referire la persoanele care îi „vând” pe cei apropiați, trădându-le încrederea, prietenia sau loialitatea pentru un câștig personal.