Transmisie de date paralelă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Transmisia de date paralelă constă în transmiterea simultană a doi sau mai mulți biți în paralel și simultan pe mai multe canale paralele. Într-o transmisie serială acești biți sunt transmiși unul câte unul. Comparativ cu transmisia serială, transmisia paralelă are performanțe mai ridicate în ceea ce privește viteza de transfer la aceeași frecvență.[1]
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a6/Parallel_and_Serial_Transmission.gif/220px-Parallel_and_Serial_Transmission.gif)
Principala diferență între canalele de comunicații paralele și seriale este numărul de fire la nivel fizic utilizate pentru transmisia simultană de date de către dispozitiv. Conexiunea paralelă implică mai mult de un astfel de fir. Interfețele paralele funcționează în majoritatea cazurilor cu 8 sau 16 canale. Canalul paralel pe 8 biți transmite simultan opt biți (sau un octet). Transferul datelor dintre calculator și dispozitiv se desfășoară după un protocol "handshaking", și semnale de control. Nivelul semnalelor este standard TTL (Transistor–transistor logic).[2]
Tehnologia transferului paralel a fost dezvoltată de Centronics în anii '70 și utilizată pe scară largă de IBM în magistralele primelor PC-uri și la periferice, în special portul de imprimantă al calculatorului, unele aplicații LAN, în circuite integrate, și în dispozitive de memorie RAM.