Tanc greu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Tancul greu este un termen folosit pentru a defini o clasă de tancuri fabricate din Primul Război Mondial până la încheierea Războiului Rece. Tancul greu poate fi definit, ca fiind un tanc ce depășește în greutate tancurile ușoare și medii, dar care își sacrifică mobilitatea în favoarea protecției și a puterii de foc mai mari. The National Interest, un periodic nord-american în anul 2019 a remarcat că tancurile grele clasice și-au pierdut relevanța la mijlocul anilor 1950, când au început să apară rachete ghidate capabile să penetreze blindajele groase. Mai utile s-au dovedit a fi tancurile de luptă rapide, manevrabile și fiabile, dotate cu noi tunuri de mare putere.
Conform experienței din Primul Război Mondial, existau două tipuri de tancuri de bază și un al treilea tip - tancuri speciale sau tancuri cu destinație specială:
- tancurile de escortă rapide;
- tancuri grele mari sau tancuri de pătrundere;
- tancuri cu destinație specială (tancuri speciale) - tancuri de artilerie, tancuri radio, tancuri inginerești, tancuri chimice, tancuri de transport și altele.