În sens larg, prin Stațiunea balneoclimatică se înțelege o localitate, parte dintr-o localitate sau/și arealul care dispune aceasta[1], amenajate și dotate în scopul valorificării unor factorii naturali de cură și resurseclimaterice, asociate unor resurse turistice naturale sau antropice.
În sens juridic se înțelege:
prin Stațiune balneară[2]: localitatea sau/și arealul care dispune de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură și care are o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții corespunzătoare;
prin Stațiune climatică[2]: localitatea sau/și arealul situat în zone cu factori climatici benefici și care are condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau a capacității de muncă, precum și a odihnei și reconfortării;
prin Stațiune balneoclimatică[2]: se înțelege localitatea sau/și arealul care îndeplinește condițiile prevăzute la lit. a) și b);
prin Areal[2]: o zonă delimitată topo-geo-climatic din localitate sau din afara acesteia care are factori naturali de cură;
Prin Factori naturali[2]: ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice, sanogene naturale. Sunt considerați factori naturali: apele minerale terapeutice, lacurile și nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico-chimice/climatice ale litoralului marin și factorii sanogeni ai principalelor tipuri de bioclimă a României, inclusiv de la nivelul grotelor și salinelor.
De regulă, o stațiune balneară pe lângă funcția predominantă – cură balneară – prin factorii ambientali și dotări adecvate poate îndeplini și alte funcții turistice[1]: odihnă, recreere, practicarea unor sporturi, organizarea de alte forme de turism (cultural, de afaceri și reuniuni etc.). De aceea, în turism și în general în balneoturism se utilizează și categoria de Stațiune balneo-turistică, ce este[1] localitatea care dispune de factori naturali terapeutici și ambientali utilizați în cura balneară, odihna activă, agrement și alte activități turistice și beneficiază de organizare, dotări, construcții și amenajări de profil și urban-edilitare adecvate activității balneo-turistice (servicii turistice și balneare).
În privința concepției evoluției unei stațiuni balneare se urmăresc trei obiective[1]:
valorificarea optimă a resurselor de substanțe minerale terapeutice, dimensionarea și dezvoltarea funcției balneare în corelație cu rezervele omologate ale acestora;
dezvoltarea funcției turistice a localității prin valorificarea altor resurse naturale și antropice din localitate/areal;
dezvoltarea economico-socială a localității, amenajarea și dotarea comercială, culturală, socială și urban-edilitară adecvate necesităților balneo-turistice și populației locale.
În scopul exploatării raționale și valorificării durabile a substanțelor minerale terapeutice, precum și al conservării resurselor hidrominerale în special, unitățile balneare și turistice trebuie să dispună[1] de norme de exploatare și de consum specifice pentru aceste substanțe[3].
Fond de resurse
Factori naturali de cură
Baza materială: unități de cazare și/sau de alimentație, baze de tratament
Servicii: transport, agrement, informare și intermediere
Fondul de cadre
Clasificare:
Stațiuni de tip: Permanent sau Sezonier
Stațiuni de interes:
- General sau local
- Localități cu factori balenari
Profilactic
Primar - Creșterea rezistenței generale și a capacității de adaptare a organismului prin mecanisme adaptative neurovegetative, endocrine, imunobiologiece, etc...
Secundar - la categoriile cu factori de risc socioprofesionali sau la grupurile populaționale cu factori de risc metabolici
Terțiar - profilaxia recidivelor prin corectarea mecanismelor de reglare și refacerea unor deficiențe restante după o afecțiune acută
Terapeutic
Posibil numai în cadrul unor unități sanatoriale
Diferențiat, pe categorii, cu durată și specific de cură variate în funcție de profilul și situația clinică a bolnavului.
Recuperator
Bolnavi cronici cu incapacitate de muncă, deficienți și invalizi
Impune realizarea unor condiții organizatorice funcționale și de dotare, pentru a putea fi posibile atât evaluarea fizică psihică și a capacității de muncă a bolnavului, cât și aplicarea unor metode de antrenare-adaptare a funcțiilor diminuate.
Pentru ca eficiența unei cure să fie maximă, medicul prescriptor trebuie să fie convins că un astfel de tratament poate fi foarte util dacă este bine individualizat, dar și foarte nociv în caz contrar.
Etape ale prescrierii:
Examen medical clinic complet și paraclinic
Stabilirea contraindicațiilor
- De ordin general (stări patologice ce se pot agrava în timpul unui tratament balnear, afecțiunile transmisibile ce reprezintă un pericol pentru colectivitate, unele stări fiziologice, afecțiunile asociate)
- De ordin special (pe capitole de patologie)
Stabilirea indicațiilor
- Necesită un diagnostic corect al:
bolii: afecțiunea se încadrează sau nu în rândul celor cu indicație de cură
fazei: fazele acute sunt contraindicate, iar faza subacută pentru toate bolile și unele afecțiuni cronice necesită exclusiv condiții sanatoriale
stadiului: gradul de compensare al funcției organului sau sistemului afectat, rezerve funcționale restante, nivel de solicitare implicat de cură
comorbidităților: se aleg stațiuni cu indicații comune pentru profilurile respective de boală
- Implică luarea în calcul a condițiilor asociate:
caracteristicile climatice locale: pentru a evita suprasolicitarea unor organe sau sisteme
sezonul: în privința afecțiunilor meteorosensibile
vârsta: se indică vârstelor extreme stațiuni mai puțin solicitante
momentul plecării: în funcție de obiectivul propus (consolidare a tratamentului efectuat în timpul internării, sau la distanță de externare pentru cei a căror stare clinică nu permite pe moment efecuarea unei cure)
Repartiția curelor:
Pentru profilaxie o singură cură anual
Pentru tratament sau recupere 2 cure anual la interval de 4-6 luni