Stăneștii de Jos, Cozmeni

Stăneștii de Jos (în ucraineană Нижні Станівці, transliterat: Nîjni Stanivți și în germană Unter Stanestie/Cz.) este un sat reședință de comună în raionul Cozmeni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,990 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).

Stăneștii de Jos
Нижні Станівці
—  Sat  —
Stăneștii de Jos Stăneștii de Jos (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Stăneștii de Jos Stăneștii de Jos (Ucraina) Poziția geografică
Coordonate: 48°18′48″N 25°33′00″E ({{PAGENAME}})
Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Raionul Cozmeni
KOATUU	7322586001
Atestare	1596
Suprafață
- Total	31 km²
Altitudine	265 m.d.m.
Populație (2007)
- Total	1.990 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	59357
Prefix telefonic	3736
Prezență online
Modifică date / text

Satul este situat la o altitudine de 265 metri, în partea de sud-vest a raionului Cozmeni. De această comună depind administrativ satele Brusenchi și Vinograd.

Istorie

Biserica de lemn în perioada interbelică

Localitatea Stăneștii de Jos a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului a avut loc în anul 1596. Satul are o istorie lungă, dovedită de monumentele de cultură aflate pe teritoriul său.

În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Stăneștii de Jos a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, fiind reședința districtului omonim (în germană Unterstanestie).

După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Stăneștii de Jos a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, cam jumătate din populație era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică, au funcționat aici o instituție de cultură (Societatea școlară ebraică "Safah Ivria"), o instituție de binefacere (Societatea evreiească pentru ajutorarea sărmanilor și bolnavilor "Bicor Cholim"), iar Casa Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în comună ^[1].

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene.

Începând din anul 1991, satul Stăneștii de Jos face parte din raionul Cozmeni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 28 (14+14), reprezentând 1,48% diin populație ^[2]. În prezent, satul are 1.990 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie

Componența lingvistică a localității Stăneștii de Jos

     Ucraineană (98,64%)

     Rusă (1,06%)

     Alte limbi (0,2%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Stăneștii de Jos era vorbitoare de ucraineană (98,64%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,06%).^[3]

1930: 3.773 (recensământ)^[4]

1989: 1.895 (recensământ)

2007: 1.990 (estimare)

Recensământul din 1930

Componența etnică a comunei Stăneștii de Jos pe Ceremuș (județul Storojineț)

     Români (5,67%)

     Germani (4,55%)

     Evrei (16,48%)

     Ruteni (69,06%)

     Polonezi (3,79%)

     Altă etnie (0,45%)

Componența confesională a comunei Stăneștii de Jos pe Ceremuș

     Ortodocși (73,07%)

     Romano-catolici (5,91%)

     Mozaici (16,48%)

     Evanghelici\Luterani (3,33%)

     Greco-catolici (1,19%)

     Baptiști (0,02%)

Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Stăneștii de Jos pe Ceremuș se ridica la 3.773 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau ruteni (69,06%), cu o minoritate de germani (4,55%), una de evrei (16,48%), una de români (5,67%) și una de polonezi (3,79%). Alte persoane s-au declarat: ruși (3 persoane) și cehi/slovaci (13 persoane). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (73,07%), dar existau și romano-catolici (5,91%), mozaici (16,48%), greco-catolici (1,19%), evanghelici\luterani (3,33%) și baptiști (0,02%).

Obiective turistice

• Biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" - construită în anul 1794; are și o clopotniță de lemn din aceeași perioadă ^[5]

Note

1. Județul Storojineț
2. „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 30 aprilie 2009.
3. „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014.
4. „Villages of Bukovina”. Arhivat din original la 10 ianuarie 2007. Accesat în 29 mai 2009.
5. Biserica de lemn din Stăneștii de Jos

Legături externe

• Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în 13 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
• Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
• Românii din Cernăuți