Spălarea picioarelor
From Wikipedia, the free encyclopedia
Spălarea picioarelor (ritual cunoscut în Biserica Catolică sub numele mandatum, adică „împuternicire”, după Biblia vulgata Ioan 13:34)[1][2][3][4][5] este un ritual religios respectat de diferite confesiuni creștine. Numele latin este luat de la primele cuvinte latine cântate la ceremonia spălării picioarelor: „Mandatum novum face vobis ut diligatis invicem sicut dilexi vos” („Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu pe voi, așa și voi să vă iubiți unii pe alții.”) (Ioan 13:34), și de la forma latină a poruncii lui Cristos, că oamenii ar trebui să imite umilința Lui prin spălarea picioarelor (Ioan 13:14–17). Termenul mandatum a fost aplicat, prin urmare, ritualului spălării picioarelor în acea zi din Săptămâna Mare numită Joia Mare.
Ioan 13:1-17 povestește spălarea picioarelor apostolilor de către Isus. În versetele 13:14-17 Isus își instruiește ucenicii astfel:
„14 Deci dacă eu, domnul și învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora; 15 că pildă v-am dat, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi. 16 Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 De vreme ce știți acestea, fericiți veți fi de le veți face.”
Mai multe culte (inclusiv anglicani, luterani, metodiști, presbiterieni, protestanți și catolici) practică ritualul spălării picioarelor în Joia Mare din Săptămâna Patimilor.[5] Mai mult, pentru unele confesiuni, spălarea picioarelor a devenit un exemplu, un model. Mai multe grupuri religioase din istoria Bisericii și multe culte moderne au practicat spălarea picioarelor ca un ritual bisericesc de confirmare, inclusiv adventiștii de ziua a șaptea, anabaptiștii, baptiștii și penticostalii.[5]